Sorin Tudor

Inspirarea lui “asa”

Nu stiu daca literatura pe care o scrie Paul Goma ar trebui prezentata poporului roman. Personal, tind sa cred ca o initiativa de acest gen ar fi supusa nu doar autodevorarii de sine, ci si autodevorarii in sine. In cele din urma, cuvantul trebuie sa-si zamisleasca singur spatiul si valoarea inainte de a ni se oferi spre intelegere. Constiinta rostirii ia mai intai nastere in nerostit si apoi in gandul ce ne porneste spre buze.

Asa se face ca, o prezentare a literaturii lui Paul Goma in fata natiei careia el ii apartine de drept, ar putea avea ecourile pe care scrisorile acestuia le-au gasit in presedintele Traian Basescu. Spun “in” de vreme ce ecoul este o confirmare a golului ce-l inconjoara si nicidecum a boltii ce-i vine in intampinare. Iata de ce se poate spune ca nu diversitatea culturala il face pe Paul Goma sa scrie “asa”, ci intelegerea particularitatilor din care i-a izvorat destinul.

Dupa cum “Saptamana rosie” nu a fost nascuta din talmaciri, nici acuzele aduse lui Paul Goma nu s-au ivit din rastalmaciri. Toate au fost “asa” fara sa fie vreodata literatura “asa”. Pentru ca textul este sinele scriiturii lui Goma, la fel cum sufletul este rostul eului sau. Textul este cel care inspira teama ne-amicilor sai, determinandu-i pe acestia sa doreasca nu pierzania omului, ci pierzania sufletului.

Vrei, nu vrei, textul lui Paul Goma te obliga sa-l traiesti, te obliga sa-l vietuiesti. Este un text care nu se lasa citit, ci numai inspirat si expirat. Cum poti lupta impotriva unui text ce-ti vietuieste cititorii, obligandu-i sa traiasca experiente pe care altii abia au curajul sa le istoriseasca? Cum poti lupta impotriva unui text care, inspirat de fiecare, transforma singularitatea unui destin intr-o experienta colectiva? Sunt intrebari care trebuie sa fi macinat gandurile tuturor detractorilor sai.

“Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele fiind romani prin nastere.”

Daca simtim ca adevarat ca “pana Rominia nu se va intoarce in Romania, nostalgicul Paul Goma ar reveni unde risca sa dea de mai nimeni acasa”, atunci trebuie sa simtim la fel de adevarat si ca acasa nu poate fi rostit in romaneste fara Paul Goma.

Fireste, se vor gasi destui care sa incerce sa spuna “acasa”. Insa incercarea lor va fi doar un ecou, chiar daca ei nu realizeaza nici golul dimprejur si nici bolta sub care s-au nascut.

Ne nastem abia atunci cand incepem sa inspiram. Iar pentru unii, norocul acesta poate sa apara foarte tarziu in viata. Sau deloc.

(Text publicat in numarul dedicat lui Paul Goma de publicatia culturala Paradigma XXI.)

Mai multe insemnari din sectiunea: Interioare
Mai multe insemnari despre: Basescu, Info