SecondLife

Pe vremuri era stiuta ca Autogara Obor. Acum se numeste simplu: Autogara Nic&Gil. Scrie clar pe o coala A4, chiar deasupra afisului prin intermediul caruia un binevoitor acorda recompensa celor care doresc sa doneze rinichi.

“Ochelari de soare, de trei ori mai ieftin ca in magazin!”. Cu o figura de fin psiholog scrijelita pe chip, barbatul isi croieste drum prin multimea asteptand in jurul microbuzelor. In urma lui, o tanara investitoare te imbie cu postere chinezesti infatisand un Isus metrosexual.

Ascunzandu-si plictisul sub fusta scurta, o virtuala studenta starneste valva printre soferii microbuzelor. Alege in cele din urma ruta spre Focsani, lasand in urma ei o dara de parfum pe care se catara o batrana sfrijita, oferind calatorilor evantaie pe post de “aer conditional”.

Mirobuzul pleaca, hurducaind prin orasul scofalcit de caldura. Dupa cativa kilometri, timpul incepe sa se masoare in numarul de masini uzate, carute, fantani si vaci pascand la marginea soselei. Sunt toate reale, nu este nimic butaforie, nimic nu a fost pus din ratiuni de atractie turistica. Nu ai cum sa te indoiesti de asta si te simti bine: europeni prin vocatie, vom reusi sa pastram nealterat spiritul neamului.

Lasi in urma o localitate cu rezonante demne de o viata mai buna – Limpezis, ce nume frumos! – si, cand retina aproape ti se slefuise pe monotonia soselei, te izbeste inscrisul de pe o pancarda: “Buzau, oras martir”.

Incerci sa mesteci cuvintele, insa privirea ti se reazema pe un alt inscris: “Visul Imaginatiei – Magazin Second Hand”.

“Aha, oras martir”, iti zici. Si pleci mai departe.

Recomandări

2 comentarii

  1. jingle-less

    Drumurile astea au parfumuri autohtone…parca nitel prea tari 🙂 Ia vezi ce se mai gaseste pe acolo, poate pe alt raft – ceva curat, de munte? sau zgomotos, de mare?

  2. suuuuperrrrrrrrb!

    la mai multe de-astea!

Adaugă comentariu