Ma bucur sincer de fiecare data cand aud ca un roman din SUA s-a decis sa se intoarca acasa pentru a-si deschide o afacere.
Sigur, ma bucur pentru toti romanii, insa repatriatul romano-american pare sa fie o specie aparte: coborand din avion cu un laptop second-hand si un “aifone”, se asteapta sa fie primit in patria-mama ca un erou civilizator.
Dupa ce a trait 20 de ani in Cuca-Macaii City a emigrat in “iu-es-ei” si a lucrat trei ani in industria petroliera. In marketing. Adica vanzator intr-o benzinarie uitata de lume de prin California. Acum, are cu tine discutii intelectuale:
- Cum se zice in romaneste la astaaa… asta in care se tine apa…
- Cana?
- Nu, nu asta! Ailalta… Asa, piscina!
Nu stiu daca li se trage de la excesul de Cola, de la excesul de hamburgeri sau de la excesul de mexicani. Asa cum nu stiu daca astfel de dialoguri sa-mi starnesca rasul sau mila… (Fireste, nu ma refer aici la toti romanii-americani, ci doar la unii dintre ei.)
Priviti, de pilda, filmuletul de mai sus si invatati de la un “online marketer” repatriat cum se cer bani.
Iar daca vreti sa invatati ce inseamna marketing politic implementat in Web 2.0, poftiti:
How come este possible sa ai five words pe un blog si nici pe alea sa nu fi in stare sa le write ca lumea?! N-ar fi fost mai usor sa-ti suni friend-ul din copilarie, sa te faci ca-i ceri o cana cu water si sa-l rogi sa te ajute?
Asa, romaneste si fara pretentii. Ca la Cuca-Macaii.
Si cei plecati in franta doi-trei ani la fel faceau.. vorbeau cu “r” si aveau si gestica schimbata.. deh… complexele astea de superioritate.
Mai trec vo 2 generatii pana trec si frustrarile romanilor plecati de la Cuca Macaii, Saracia County, Romania, si ajunsi la Cuca Macaii, Penibil & Foame County, USA.
Vorba unui amic: cel care e slab aici, e slab si acolo si, mai mult, se intoarce acas’ tot slab.
Asta a fumat din boschetul ala din spate?