Realitatea este că…

Despre o beizadea consecventă și o televiziune inconsecventă.

Realitatea este că Irinel Columbeanu este consecvent cu sine. Ca orice beizadea a regimului comunist, Iri știe să facă bine doar un singur lucru: să-și traiască viața din plin, cheltuind cu are mic-burgheze agoniseala de relații și bani a unei vieți. Nu, nu a propriei vieți, ci a unei vieți – aceea a tatălui său. Iar Iri nu este un caz singular: România este plină de astfel de beizadele (la fel de bogate sau mai puțin bogate, în funcție de eșalonul părinților). Toți împărtășind aceeași mentalitate (cine a petrecut câteva zile din concediu la una dintre vilele foștilor din 2 Mai, de pildă, și și-a cunoscut gazdele, înțelege perfect ce spun aici). Ceea ce îl face pe Iri mai cu moț este voyerismul său, fetișul de a-și trăi adolescența perpetuă în lumina reflectoarelor, dorința de a se simți ceva mai înalt prin încercările disperate de a se cocoța pe valul unor moravuri nătânge. Gogomănia cu iz politic pe care a expectorat-o recent în ochii presei este doar o expresie a unui dependent de reflectoare. Atât și nimic mai mult.

Realitatea este că acum o vreme mă uitam multe, foarte multe ore pe zi la Realitatea TV. Eram unul dintre telespectatorii săi cei mai fideli. Astăzi, îmi vine din ce în ce mai greu să o fac. Suport din ce în ce în ce mai greu chiflele jurnalistice, can-can-istica dându-și aere de jurnalism de mare clasă, uneori neghiobia și chiar prostia care defilează prin emisiuni. Știu, există explicații însă, Realitatea TV ar trebui să-și asume public aceste explicații și să se (re)poziționeze și să se (re)definească în consecință. Antena 3 măcar a rămas la fel de ani buni: “Jos Băsescu!” din zori și până seara, indiferent de tema de dezbatere. Ceea ce nu e neapărat rău. Însă e foarte, foarte monoton.