Puterea leului

Pentru că e la modă: o informație pe surse.

În toamna anului trecut, un partid ca și inexistent a cumpărat un partid aproape inexistent.

Cu cât l-a cumpărat?
Cu un milion de euro.

Cum adică l-a cumpărat?
În schimbul sumelor de bani ajunse – parțial – în visteria partidului, au fost numiți oameni noi, de calitate în conducerea centrală și teritorială.

Cine mai exact la cumpărat?
Un grup de domni înstăriți, care deja controlau celălalt partid.

Cum adică îl controlau?
Prin intermediul altor oameni de calitate, nu neapărat noi.

De ce sunt acești domni înstăriți?

Pentru că, prin intermediul unor contracte cu statul, iau bani de la noi toți. Însă, se înțelege, fac acest lucru doar ca să ne fie nouă mai bine.

Vor acești domni să câștige astfel alegerile?
Nu.

Vor acești domni să valorifice activele partidului (inclusiv pe piața imobiliară)?
Nu (deși la un calcul simplu, tentația ar fi mare).

Din pură generozitate?
Nu, nicidecum. Ci pentru negocieri ulterioare. Inclusiv parlamentare (deși sunt și acestea interesante; mai interesante sunt însă cele legate de actualele și viitoarele apartenențe la familiile politice europene).

Păi și asta ce înseamnă?
O afacere bună. Și, mai ales, putere.