Politicienii vechi si noi

Jurnalistii prezenti la sedinta Consiliul National al PSD s-au inselat: principalul eveniment nu a fost alegerea lui Adrian Nastase ca presedinte al Consiliului. Si nici cele 418 voturi obtinute.

Principalul eveniment a fost dat de reactia salii. De aplauze. Si de scandarile ( “Iliescu, Iliescu!”, “Nastase, Nastase!”) care l-au transformat pe Mircea Geoana din presedinte de partid intr-un moderator depasit de situatie.

Intrebare:

daca revenirea lui Nastase inseamna ca “fortele care au patronat coruptia se intorc“, atunci scandarile salii pot fi numite “restauratie“?

Lasand gluma la o parte, revenirea lui Adrian Nastase (re)pune pe tapet una din marile probleme ale clasei politice romanesti: vechii politicieni vs. noii politicieni. Sau altfel spus: instinctul de conservare vs. necesitatea reimprospatarii cadrelor.

Daca necesitatea reimprospatarii cadrelor este inteleasa – cu relativa usurinta – de catre toata lumea, instincul de conservare este privit cel mai adesea unidirectional. Adica simplist: “EI” se tin cu mainile de scaune. Gata. Punct. End of discussion.

Extrem de putini sunt aceia care se intreaba:

cu cine ar putea fi inlocuiti “EI”, vechii? Cine sunt “tinerii cei promitatori”? Sau, mai exact, unde sunt?

Intrebari cu atat mai dificile cu cat, din nefericire, in politica nu este ca in fotbal: pur si simplu nu putem importa politicieni pana se formeaza promitatoarea generatie autohtona.

Am vazut PNTCD-ul incercand sa se “reimprospateze” pentru a se salva, l-am vazut pe Emil Constantinescu cautand cu lumanarea tineri specialisti (pentru a fi infrant, in cele din urma, de “vechii specialisti”).

Vedem PL-D-ul incercand sa impuna figuri politice noi care macar sa para ca sunt pe propriile picioare. Asa cum vedem PNL-ul incepand sa traga ponoase de pe urma “tinerei generatii”:

Adrian Inimaroiu a declarat ca va candida pentru un nou mandat de primar, cu toate că Organizaţia PNL Sector 4 şi-a lansat deja candidatul pentru primaria acestui sector. „Am o cariera politica de care sunt mândru, sunt membru PNL din ianuarie 1990, am legitimatia cu numărul 65 si am fost preşedinte al filialei Sectorului 4 timp de 10 ani. Pot spune ca voi candida cu siguranta pentru un nou mandat de primar al Sectorului 4.” (sursa)

Pe scurt:

Cati tineri politicieni ati remarcat? Putini. Cati dintre acestia considerati ca “au valoare”? Si mai putini. Cati credeti ca au reusit sa se impuna in cadrul formatiunilor politice din care fac parte? Zece? Cinsprezece? Douazeci?

Valoarea unui politician nu este data doar de inteligenta si specializarea sa. Ci de acel cumul de factori care alcatuiesc “animalul politic”.

Un animal care, puiut fiind are nevoie de ajutor. De la “vechii” lideri, pentru a-l propulsa. Si de la formatorii de opinie pentru a-i ajuta vocea sa se faca auzita, pentru a-l ajuta ca, in cazul in care merita, sa capete autoritate.

Asa ca, atunci cand acuzati “dinozaurii” ca nu se dau la o parte, acuzati si o parte a presei. Presa gangava si jurnalistii “ha-ha-isti” care-si confunda cu meseria cu relatarea glumelor neghioabe care le provoaca reflex cascade de sunete dezarticulate.

Restul e istorie.