Pericolul celor un milion de fani

Pe 19 noiembrie 2014, pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis a trecut de un milion de fani, transformându-l pe noul președinte al României în copilul teribil al prezenței politice europene în social media:

din punct de vedere al numărului de fani, Klaus Iohannis este în top 15 politicieni ai lumii, în top 3 politicieni non-americani de pe glob și pe primul loc în Europa, depășind lideri ai mult mai influenți și cu o populație facebook mult mai mare (ex: Angela Merkel – 898,444 likes), Nicolas Sarkozy – 992,609).

O realizare pentru care echipa de social media merită felicitată și care, firesc, a fost comunicată oficial spre bucuria și mândria nației.

Acum, desigur, cea mai numeroasă nu înseamnă nicidecum cea mai puternică (așa cum nici cea mai puternică nu înseamnă, de pildă, cea mai eficientă).

Însă cuvântul a fost bine ales. Pentru că majoritatea fanilor lui Iohannis asta așteaptă de la el: să se dovedească “un președinte puternic”. Iar echipa de comunicare este atentă la ce își doresc aceștia. Așa cum este atentă și la nuanțe. Priviți, de pildă, cum a fost editat anunțul oficial (mai exact, ultimele cuvinte din cel de al doilea paragraf).

Deși ar putea să pară un moft pentru o țară care tocmai “a dat o lecție de democrație Europei”, în “România profundă”, pentru un președinte provenit dintr-o minoritate etnică și confesională, credința trebuie să fie musai înaintea respectului.

Iar de aici lucrurile devin din ce în ce mai complicate de vreme ce “puternic”, are înțelesuri diferite pentru diversle grupurile afective ce se regăsesc între fanii domnului Iohannis. Iar dificultățile care se întrezăresc devin foarte mari în momentul în care realizăm că suma înțelesurilor președintelui puternic din diversele grupuri au ca rezultat președintele atotputernic. Iată un exemplu (și, evident, nu mă refer la dificultatea gramaticală dintr-un comentariu care a strâns peste 3.000 de like-uri, ci la cel de al doilea comentariu).

Moment în care nu ar strica să facem o foarte scurtă trecere în revistă a evoluției numărului de fani:

15 noiembrie – 662.968, 16 noiembrie – 848.419, 17 noiembrie – 988.631, 18 noiembrie – 1.050.118, 19 noiembrie – 1.118.900.

Așadar: în doar cinci zile, mai exact între seara alegerilor și ziua de 19 noiembrie, Klaus Iohannis aproape că și-a dublat numărul de fani. O populație facebook care, evident, are un profil diferit de cealaltă jumătate. Și, pentru că lucrurile nu sunt niciodată ușoare, cea mai mare parte a fanilor existenți până în turul II au fost strânși în perioada dintre turul I și turul II și aveau deja reprezentări diferite ale președintelui ideal – unii au venit  dinspre doamna Macovei, alții din spre Udrea etc (Citiți, de pildă, cum Vlad Tăușance, unul dintre oamenii-cheie în prezența pe Facebook al lui Klaus Iohannis, aduce în discuție micro-grupurile (și vorbește despre giga (??) de sondaje asociative și încercarea de a folosi soluții data warehouse.)

Mai mult, dacă dăm la o parte grupul de fani anti-Ponta și grupul de fani anti-sistem, va rezultă că există un număr mai mic de fani care îl susțin pe omul politic Klaus Iohannis decât numărul de fani care îl susțin pe omul politic Victor Ponta (de vreme ce fanii acestuia din urmă formează un grup mai omogen în ceea ce privește credințele și așteptările).

Altfel spus: cea mai mare parte a fanilor domnului Iohannis fie se pot încadra în grupul anti-sistem, fie așteaptă de la actualul președinte să fie un soi de Dumnezeu al politicii și economiei, care să pogoare spre ei binefacerile democratice înțelese sub forma bunăstării personale rapide.

Înțelegerea democrației presupune o minimală însușire a principiilor acesteia, iar poporul român, deși bănuit că a oferit lecții de democrație, este încă departe de această înțelegere: în fapt, în alegerile din 16 noiembrie, poporul român și-a demonstrat proverbiala toleranță etnică și religioasă, dar, mai ales, a demonstrat dorințele și instinctele sale anti-sistem (ca unică salvare față de tot ceea ce înțelegerea sa înglobează în cuvântul sistem). Ironic, nu-i așa?

Așa se face că, după cum bine remarca profesorul Lucian Brujan, Klaus Iohannis va avea cea mai scurtă perioadă de grație de după 1989. Foarte curând, o bună parte dintre susținătorii săi își vor da seama că nu este atotputernic și că, puterile sale sunt limitate constituțional. Iar o altă bună parte vor prinde a realiza că, începând cu 25 noiembrie, candidatul lor anti-sistem face parte chiar din hulitul sistem și că, într-o măsură mai mică sau mai mare îl reprezintă.

Cum se va descurca domnul Iohannis în aceste condiții? Rămâne de văzut. Momentan, o parte din percepția existenței unui popor Facebook i se datorează, iar acestă percepție s-ar putea întoarce împotriva sa. Iar în momentul în care, la fiecare 14 români cu drept de vot de pe teritoriu României, unul este fanul său pe Facebook (iar din fiecare șapte utilizatori de Facebook, unul este fanul său), vântul ar putea să bată cu destulă putere.

Viața este adesea ironică. Și, pentru ca ironia să fie completă, nu doar competitorii “beneficiază” de ea.