Olimpiadele Comunicarii: dupa jurizare
Voi fi direct: mi-as dori sa spun ca toti finalistii de la Olimpiadele Comunicarii sunt castigatori. Ca experienta paritciparii intr-o astfel de competitie este ceea ce conteaza cel mai mult.
Adevarul este, insa, altul:
castigatori vor fi numai aceia care vor fi reusit sa inteleaga ceva din acesta experienta (fie ca ei se numara sau nu printre premianti). Aceia care vor reusi sa traga concluzii si sa si le asume.
In mod normal, dupa participarea la Olimpiade, fiecare dintre participanti ar trebui sa isi dea seama, intre altele,
- daca aceasta este meseria pe care doreste sa o practice sau este vorba doar despre dobandirea unei diplome;
- care este diferenta dintre teorie si practica;
- cat de usor este sa demontezi de pe margine si cat de greu este sa construiesti.
Recunosc: mi-as fi dorit mult mai multa imaginatie de la participanti. Mult mai multa creativitate. Mult mai mult curaj. Asa cum recunosc ca – pentru absolut toate echipele! – am dat punctaje cu mult mai mari decat acelea pe care le meritau.
In esenta, aceasta este principala lectie pe care participantii ar fi trebuit sa o invete: pentru a putea spera ca vor deveni buni profesionisti este necesar sa gaseasca echilibrul intre rigoarea seaca a manualelor si frenezia creativitatii.
Aceia care vor intelege acest adevar vor fi, cu adevarat, castigatori. Ceilalti vor ramane, indiferent de rezultate, simpli participanti.
Sau, altfel spus: la intrebarea “cine sunt castigatorii Olimpiadelor?”, raspunsul depinde de fiecare dintre finalisti.
Mai multe insemnari din sectiunea: ABC...
Mai multe insemnari despre:
Loading ...
Mda, domn Sorin, intr-adevar un post adanc.
Eu, ca participant la Olimpiada respectiva consider ca am castigat ceva: a lucra in conditii de stres maxim, cu un buget infim, cu un timp strangulat etc, etc… Mi-a prins bine. Dar din ce in ce mai mult ma intreb, intr-adevar, daca eu, marele activist basescian si anti nastasian acum 4 ani mai vreau sa intru in politica fie si prin bransa consilierilor. Pentru ca e prea multa “manipulare” la mijloc care nu m-ar scarbi, ci pur si simplu mi-ar produce lehamite. In fond, din contra, domn Sorin, nu mi se pare atat de greu de dezvoltat o campanie daca ai resurse la indemana. Doar faci un SWOT, promovezi la maxim punctele pozitive ale candidatului si gasesti cele mai bune minciuni, justificari pentru punctele slabe ale lui. Si, eventual, combini cu putina creativitate. Si iata campania. Parca dintr-o data mi se pare mult prea injositor aceste indeletniciri. Pe de alta parte, ma uit la campania asta josnica din Bucuresti, unde aproape toti au fonduri, consilieri destoinici si chiar creativitate. Dar nici unul nu are charisma. Toti au blog, site, pliante frumoase, toti propun super programe, dar nimeni nu arata clar si cum vor realiza acest lucru. Si chiar daca ar face-o, de ce i-as crede? De unde deduc ca in anii care vin vom avea campanii parfecte, ca acum, dar nu mai poti lupta decat folosind charisma. Sau intr-o ametita de campanie ca acum cand nimeni nu o sa se remarce, castigator o sa fie cel al carui partid are bazinul electoral mai mare. Si in aceste conditii care mai e rolul consilierilor politici de campanie? Doar sa-i fereasca de greselile mari? Boring. Din cand in cand avem nevoie de idealuri, dar ele au murit de mult timp. Iar unii dintre noi urasc lumea pentru acest lucru. Nu stiu cat de coerent am fost, dar poate la festivitatea de premiere stam la un pahar de vorba despre idealuri, mai ales daca o sa urc cu echipa pe podiumul de la comunicare politica cum circula unele zvonuri. Poate reusesc sa va conving… sa ma convingeti ca politica noastra inca mai poate da oameni providentiali care sa merite consiliati sau urmati.
@ skorpion,
1. cum nu putem discuta pe cazuri concrete (nu inca, vreau sa zic
) intreb asa, la modul general: oare n-ai sesizat (pe site, fireste! 
) vreo greseala cat casa in vreun brief?
2. daca ai sesizat si ai fi facut parte din echipa cu pricina oare nu crezi ca ar fi trebuit prezentate “solutii de avarie” pentru a bara atacurile in punctul sensibil?
3. asemeni juriului, o buna parte a electoratului nu pune intrebari. Asista la show-ul oferit si atat. Asta nu inseamna ca a si “inghitit” minciunile.
4. cu promovarea “punctelor pozitive” nu se castiga nimic. punctele tari se promoveaza doar ca paravan pentru campania negativa (nu te bat la cap pe tema asta, stiu ca intelegi ce spun si ca te-ai grabit atunci cand ai scris).
5. faza cu “doar faci un SWOT”, crede-ma, nu tine. sau, mai corect spus, nu ar trebui sa mai tina nici macar la cuca-macaii…
(o mica pauza. ok, acum continuam)
6. ce face o munca mai injositoare decat alta? e mai putin injositor sa lingusesti seful de departament? e mai putin injositor sa minti ca un detergent spala la 40 de grade?
7. tu decizi ce vei face in viata. insa, oricare iti va fi decizia, nu confunda viata profesionala cu viata personala (poti fi consilier in 8-10-12 ore pe zi si extrem de plictisit in restul timpului. Totul e sa nu-ti faci jobul cu scarba, oricare ar fi acel job.
8. Da, idealurile sunt pentru viata personala. In viata profesionala e nevoie de eficienta.
9. imi cer scuze daca te dezamagesc insa, de cele mai multe ori, charisma este, in mare parte, doar o imagine. construita, fireste.
10. sper din tot sufletul sa nu mai avem nevoie de oameni providentiali in politica. in ceea ce ma priveste, prefer consilierii providentiali. de dragul democratiei.
@skorpion – sa spuna cum o sa realizeze toate chestiile cu care se lauda ar fi sinucidere … ar insemna sa zica doar 2-3 lucruri in loc de 20-30 pentru ca nu ar avea justificari. Si deci contracndidatu; care promite mai multe are de castigat
Si am o mica adaugire la 9. e charisma doar o imagine … sa zicem ca da, dar cu cat materialu’ de la care pleci e mai bun cu atat ai rezultate mai bune.
Evident, aveti mai multa experienta decat mine si chiar n-are rost sa va contrazic in chestii punctuale pe care unele nici nu le cunosc cum ar trebui.
Vreau doar sa mai adaug mici chestii:
1. asta urasc eu cel mai mult la politicienii de azi. E chiar atat de greu din partea lor sa puna mana draku pe un manual de campanie politica, de marketing politic, de imagine politica? Evident ca mai multe briefuri erau gresite, pentru ca ei n-au habar pur si simplu de lucruri elemente si cum se potrivesc ele intre ele (obiective, publicuri tinta, strategie, tactici). Stiu doar sa pupe niste dosuri pentru o bucata de ciolan sau sa plateasca niste “sclavi” care sa le spele imaginea. Sau vor sa fie transformati din tantar – armasar. Ma bucur ca macar Ponta pare sa fie mai cu mintea la cap.
6. Poate sunt din nou idealist dar da, mi se pare mai putin injositor sa lingusesti seful tau direct. O faci in mod egoist, pentru interes personal, si nimeni nu are de suferit, cel mult 2-3 persoane. Dar cand reusesti sa manipulezi o imagine in care un incompetent ajunge primar, sufera milioane de cetateni timp de 4 ani si atunci e foarte josnic ceea ce ai facut.
10. Asta chiar e un subiect interesant: consilierii providentiali. Mi-ar place candva sa detaliati subiectul. Ma gandesc totusi ca atunci cand v-ati referit la existenta lor v-ati gandit la niste oameni cu principii care niciodata n-ar consilia in 2008 un Nastase, Iliescu, Vadim, Becali sau, mai nou, Basescu…