Offline

Gandul a capatat contur pe neasteptate: petrec mult prea mult timp online.

(am spus online si nu in online: spun in online atunci cand am treaba si spun online cand doar fiintez in fata monitorului…)

De fapt, gandul a capatat contur aproape pe neasteptate: stiam de ceva vreme ca sunt dependent. Dar mi-am spus ca situatia este fireasca. Si chiar un motiv de lauda. Insa, incet, incet, intalnirile din offline prilejuite de evenimente mai mult sau mai putin oficiale au inceput sa-mi dea de gandit…

Chiar si in fata unei cani cu vin fiert – si, mai important, chiar si in preajma celor mai buni prieteni – oamenii din online vorbesc despre online. Se numeste pasiune si este firesc sa fie asa. Nefiresc este ca, atunci cand secundele tocesc subiectul pana la epuizare, oamenii din online incep sa se simta stingheri. Iar pentru ca realitatea nu da linkuri si nici nu modereaza comentarii, incep a-si cauta motive pentru a se intoarce grabnic in fata monitoarelor.

Si, incet, incet, gandul a inceput sa prinda contur.

(desirandu-se, ca intr-o proiectie inversa, asemeni sinelor de cale ferata dintr-un tren.)

[video]http://www.youtube.com/watch?v=TPUDkO3u3BQ[/video]

Cumva, incepem sa uitam ca linkurile ar fi trebuit sa ne apropie si nu sa devina mai importante decat apropierea in sine. Cumva, incepem sa uitam ca a ajunge din punctul A in punctul B inseamna evolutie doar daca povestea spusa in punctul A se continua in punctul B cu o alta poveste.

Cumva, incepem sa uitam ca povestile au valoare doar daca incercam sa le traim. Sau daca macar incercam sa le rostim. In offline.

(Foto: Gary Isaac)