– E aproape ora 12…
– Ora la care oamenii scot miezul din noapte.
– Și la ce oră începe noaptea?
Nu, serios, nu e o întrebare de asta, de copii: de ce e cerul albastru, de ce trandafirii sunt roșii, de ce curcubeul nu face găuri în pământ. E o întrebare de oameni mari: când începe, de fapt, noaptea?
Știm cu exactitate când se termină un an și începe un altul, când începe deceniul, secolul, mileniul. Știm cu exactitate când începe ora, minutul, secunda. Cât durează ziua și cât durează noaptea. Și știm că diminețile încep odată cu răsăritul. Dar noaptea? Începe odată cu apusul? După apus? Și dacă încă mai e lumină afară după ce soarele dispare după orizont? Începe odată cu lăsarea întunericului? Și cât de mult întuneric trebuie să se lase pentru a începe noaptea?
Și dacă ochii mei percep întunericul altfel decât ochii tăi, trăim nopți diferite deși împărtășim împreună aceleași secunde?
– Ai observat că nimeni nu spune ora zero?
– Poate că nimeni nu simte că, la miezul nopții, e timpul pentru nou început.
