Nicusor Dan via OTV

Două experimente electorale: unul pentru oameni inteligenți, celălalt pentru oameni proști.

Faptul că Nicușor Dan – un candidat fabricat născut “din spuma mării”, fără program, fără partid și fără notorietate la debutul campaniei electorale – reușește să adune cam 7% dintre voturile exprimate în București este, așa cum spuneam, o adevărată victorie pentru ong-ist. Este, din punctul meu de vedere, un experiment electoral reușit. Un experiment care a targetat oamenii inteligenți.

Nicușor Dan a avut o campanie care îmi ridică din ce în ce mai multe semne de întrebare. Și, mai ales, o campanie care merită analizată: se va observa că, de la grupurile de voluntari care au făcut site-ul, la apariția bannerului de la Obor, (făcut tot de voluntari) și până la mesajele (acelorași voluntari) pe facebook și twitter, totul se pliază pe liniile directoare ale recentelor “revoluții social media” de pe plan extern. Prin urmare, cei care au timp (sau vor să îşi aleagă o temă interesantă pentru facultate), au în campania electorală a lui Nicușor Dan un subiect care le va rezerva suficiente suprize. Și, nu în ultimul rând: faptul că institutele de sondare au reușit să cadă pe procente în cazul lui Nicușor Dan este oarecum curios în condițiile în care electoratul său potențial nu a prea fost prin București (fapt care nu avea cum să fie luat în calcul de fotografia electorală de la momentul sondajelor).

Un alt lucru, zic eu, foarte interesant este acela că “mai mulţi ieşeni l-au “votat” pe candidatul independent la Primăria Capitalei Nicuşor Dan pe buletinele de vot aferente alegerilor locale din Iaşi”. Oamenii au mers până acolo încât au desenat pătrățele pe buletinele de vot și au scris “Un Nicușor Dan pentru Iași“. Fapt care demonstrează că experimentul electoral Nicușor Dan are un potențial imens.

PP-DD a reușit, în doar câteva luni, ceea ce nu a reușit Partidul Conservator în 20 de ani: să devină cea de a treia forță politică din România (a patra dacă privim PSD și PNL separat). Cei care spun că se așteptau la un asemenea rezultat, vorbesc din cărți: una e să și se spună la televizor că prostia există, alta să o vezi cuantificată în procente electorale. Pe lângă oceanul de populism al PP-DD, Vadim Tudor și Gigi Becali sunt amatori.

Sunt două experimente electorale care demonstrează că, foarte repede, clasa politica se va moderniza.

Nu, nu este o glumă. Pur și simplu, multe dintre vechile figuri politice vor dispare foarte curând. Pentru că nu mai este nevoie de ele. Cele două experimente electorale arată că România inteligentă și România stupidă pot fi controlate extrem de bine prin interpuși. Prin oameni care nu sunt doar interschimbabili, ci și ușor de schimbat de cei care controlează / finanțează laboratoarele electorale. Fapt care, în cele din urmă, se petrece în toată lumea civilizată (bogații decid, nu ocârmuiesc) și care, acum câțiva ani, ar fi prezentat și pentru noi, gloata, o serie de avantaje. La fel ca și în alte țări.

Astăzi, însă, rațiunile economice s-au schimbat. Iar volatilitatea fundamentelor bogăției ar putea face ca noua și reformata clasă politică să nu mai însemne nimic pentru “cetățeanul oarecare”.