E un lucru știut: lumea e rea și internetul plin de hateri.
Iar țărișoara asta va fi sortită să rămână veșnic la codașa Europei și a lumii, dacă Bunul Dumnezeu nu-și va îndrepta iar ochii către noi să ne dea un pic de empatie și, în milostenia Sa, poate și un dram de deșteptăciune.
Manualul de sport, așadar… Ei bine, gândiți-vă la Manu. Manu, știți voi, cel care stă mereu cu un McDo într-o mână și cu un KFC în cealaltă. Cu toții am avut câte un Manu în viețile noastre de copii. Bunicii îi spuneau grăsan, părinții îi spuneau obez sau supraponderal, iar noi îi spunem persoană cu un plus de greutate. Sigur, ar putea fi singurul lui plus, dar asta nu contează: plusul rămâne plus chiar și pe burta goală!
Ați observat că Manu e tot timpul trist? Și cum să nu fie săracul când colegii râd de el? (Nu, nu râd de el pentru că este o persoană cu o problemă de greutate – noi suntem cetățeni europeni și avem dreptul de a nu mai râde de așa ceva!) Colegii râd pentru că Manu nu este bun la sport.
Însă ei, colegii, se înșală amarnic! Manu are un procent de 97,82 victorii la orice meci de fotbal, indiferent dacă este în varianta de PC sau de mobil. Și știe regulile cu mult mai bine decât oricinr! “Bine, bine, dar sportul înseamnă mișcare”, vor spune cârcotașii. Așa, și? Manu își pot mișca degetul pe mouse mai rapid decât lovește mingea un campion de ping-pong, are dexteritate mai bună decât un jucător de baschet, iar acuratețea liniei de ochire ar face de râs orice profesionist la snooker. Este așadar cinstit ca Manu să nu beneficieze de șansa la o viața normală, ba, poate, chiar la o viață de campion?
Manualul de sport este un prim pas. Pentru că acolo unde există un manual, ar trebui să existe și o probă teoretică, eventual la alegere cu proba practică. Iar la proba teoretică de sport, Manu ar primi nota maximă. Poate ar merge chiar mai departe, la olimpiada pe județ, poate ar câștiga chiar olimpiada națională. Iar de aici, totul este posibil: un doctorat în știința sportului teoretic, o lucrare de cercetare fundamentală, poate chiar o regândire totală a modului în care percepem sportul.
Și chiar mai mult: deși într-o democrație tânără ca a noastră Manu este privit drept rotofei, în SUA, acasă la mama democrației, Manu ar fi privit ca o persoană absolut normală. Pentru că Manu, român de-al nostru, are aceeași arie a secțiunii transversale și aceeași rază de curbură ca americanul mediu. Însă Manu, spre deosebire de americanii aceea (ignoranți, după cum știe oricine), nu va fi deloc mediu: el va avea însușite, încă de pe băncile școlii, fundamentele teoretice ale sportului! Ceea ce, pentru orice inimă ce bate românește, va fi un nou motiv de mândrie națională. Ei bine, manualul de sport este cel ce ne va aduce această mândrie!
Trăiască Manualul de sport! Trăiască PSD! Trăiască România! #mandrucasuntroman #jesuismanu
