Limba de lemn si uninominalul

Dan Dumitrescu, unul dintre politicienii tineri care se straduiesc sa schimbe in bine mentalitatile actuale, ridica, intr-o insemnare recenta, urmatoarea intrebare:

Ce vor face Socialistii la urmatoarele alegeri uninominale cand vor trebui sa schimbe monologul cu dialogul?

Este o intrebare complexa si cred ca a limita folosirea limbii de lemn la un singur segment politic este o eroare. Iata, in continuare, raspunsul meu:

1. Limba de lemn nu numai ca nu a murit, dar a fost imbratisata si dezvoltata de catre reprezentantii intregului spectru politic.

Iata, de pilda, cateva dintre trasaturile definitorii ale limbii de lemn dupa Françoise Thom (poate unii isi mai aduc aminte aceasta carte):

- folosirea predilecta a frazelor impersonale (“au fost luate masuri” si nu “am luat masuri”);

- folosirea imperativului si a verbului trebuie (“trebuie ajutati sinistratii”; “justitia trebuie sa-si faca datoria”);

- folosirea formelor fixe (“tanara noastra democratie”; “cei 322″; “presedintele-jucator”; “tonomatele din presa”)

- folosirea constructilor verbale in locul verbelor ( “aceasta situatie reflecta” – “aceasta situatie isi gaseste reflectarea”);

- folosirea pronumelui noi in locul pronumelui eu;

- prezenta excesiva a comparatiilor (“vom avea in vedere o crestere mai mare si mai realista”).

Analizati oricare discurs politic prin prisma celor de mai sus si veti vedea ce obtineti.

2. Romanii privesc limba de lemn ca pe o componenta fireasca a discursului politic. Explicatia?

“Societatea civila a fost inamicul public numarul unu pentru un stat cu o structura comunista autoritara. Oamenii au fost impiedicati sa acceada in sfera publica si sfatuiti sa-si dedice mai mult timp si energie la construirea microuniversului lor si sa-si limiteze legaturile la relatia cu familia. Astfel, scopul sistemului a fost indeplinit: societatea a fost lasata expusa si vulnerabila la actiunile arbitrare ale regimului.” (George Schöpflin)

3. Strategiile electorale se fundamenteaza pe mentalitatea electoratului. Ca urmare, folosirea limbii de lemn este parte integranta a tacticilor electorale.

“Limba de lemn este considerata capodopera dezinformarii, deoarece este imposibil de folosit de cineva fara ca acesta sa nu devina in acelasi timp si dezinformator, si dezinformat.” (Vladimir Volkoff)