Editura Curtea Veche: lipsiti de respect

Adrian Ciubotaru scrie istoria nepublicarii sale la Editura Curtea Veche. O istorie halucinanta din care puteti afla

modul cum se întâmplă să fii tratat de redactorul de carte, cum cei de la editură nu dau doi bani pe tine, cum dai mailuri şi nu ti se răspunde, iar cum Grigore Arsene – preşedinte AER şi patron la Curtea Veche – ştie să te mintă şi să te ameninţe în faţă.

Iata doar un fragment:

Am intrat în birou, am fost rugat să mă aşez, iar subsemnatul Grigore Arsene s-a aşezat lângă mine şi mi-a pus în faţă o anexă la contactul de editare prin care “autorul convine să nu pretindă editurii daune pentru neexecutarea contractului”.

Nu mi-a venit să cred. M-am ridicat le-am zis că mi-am pierdut timpul venind. Le cerusem pe mail un preview, pe care nu s-au obosit să mi-l trimită, iar acum mi se puneau în faţă nişte termeni de reziliere care încălcau contractului semnat iniţial. [vezi anexa]

M-am ridicat şi m-am îndreptat către uşă.

Aici, domnul Grigore Arsene a făcut ceea ce eu credeam că nu-i atât de imprudent să o facă. A spus (fluturând dispreţuitor cu hârtiile din mână) că nu există niciun contract. Mi-a spus că nu pot dovedi ca am semnat ceva cu ei.
După spusele lui, contractul e fals, iar eu l-am semnat cu nişte oameni care nu reprezentau editura şi de unde ştie el că eu n-am adaugat rânduri în contract? Cum pot eu dovedi că în sediul lor există un contract semnat cu mine?

Mi-a spus că pot să-i dau în judecată, însă o să-mi râdă toţi în faţă (expresia lui).

Cât de nesimţit să fii să chemi un autor să semneze rezilierea unui contract, iar apoi să-i spui că de fapt nu există niciun contract?
Cât de nesimţit să fii să ameninţi pe cineva care şi-a rupt din timpul lui să vină la o întâlnire la care nu era dator să vină?