Se spune că oamenii care spun prea des “te iubesc” tocesc sentimentul. Se poate să fie adevărat, chiar dacă nu știu ce îl tocește mai tare: glasul ce-l rostește sau urechea care îl aude?
Nu puțini sunt aceia afirmă că ar prefera în locul unui noian de declarații, măcar câteva dovezi clare de dragoste. Și asta se poate să fie adevărat, chiar dacă eu nu știu la ce ghișeu trebuie să te duci pentru a-ți fi eliberată o dovadă oficială de dragoste.
Și mi se pare ciudat că dragostea ar putea avea nevoie de dovezi. Ba chiar mi se pare că persoana ce le pretinde este, de fapt, cea care nu iubește. Sau cea care doar se iubește. Așa e lumea făcută: dragostea nu vine la pachet cu toate bagajele necesare pentru drum, chiar dacă sperăm cu toții ca “măcar de data să fie așa”.
Deși se naște tocmai din căutarea perechii, dragostea este, mereu, fără de pereche. Neasemuită, oricât am încerca să o asemuim. Motiv pentru care poate ar fi mai corect să vorbim doar despre “dragostea mea” și nu despre “dragostea noastră”. Iar ținem morțiș să includem și cealaltă persoană, atunci să vorbim despre “dragostele noastre”. Iar dragostele noastre pot străbate prin timp, împreună, doar în măsura în care ele își găsesc un ecou asemănător în suflete.
Degeaba ne spunem unul altuia că ne simțim gata de a dărâma munții împreună dacă muntele meu are o cu totul altă înălțime decât muntele tău. Degeaba ne spunem că ne dăruim cu totul atât timp cât avem capacități diferite de a ne dărui…
Fiecare urcăm până la înălțimile la care suntem capabili să ne înălțăm și dăruim atât cât suntem capabili de dăruire. Iar dacă am dăruit atât cât de mult am putut și m-am înălțat chiar dincolo de cât credeam că mă pot înălța, dar nu te-am putut ajunge din urmă, înseamnă că te-am iubit mai puțin? Iar dacă tu nu ai mai putut să mă aștepți înseamnă că m-ai iubit mai puțin? Nu, dragostea nu vine la pachet cu toate bagajele necesare pentru drum…
Dar nu întotdeauna drumul este cel mai important. Uneori, poate fi important momentul, alteori poate fi important prezentul. Nu întotdeauna a alege un drum pe care s-o apuci înseamnă să-ți împlinești viața. În cele din urmă, orice drum este doar o succesiune de puncte. De momente viitoare. De prezenturi posibile.
Se spune că oamenii care spun prea des “te iubesc” tocesc sentimentul. Se poate să fie adevărat. Ceea ce știu cu siguranță este că oamenii care se abțin să spună “te iubesc” sfârșesc prin a uita sentimentul.
A spune te iubesc nu este nici un cadou, nici o favoare. Este o expresie a faptului că ești om, că ești vulnerabil, că ești îndrăgostit. Este o expresie a faptului că ești gata pentru singura și cea mai mare aventură de care un om este capabil: aceea de a renunța la viețuire, pentru ca, asumându-ți riscurile, să începi să trăiești.
