Despre fraieri și îngeri

Așadar: 96% dintre români cred în Dumnezeu, 89% cred că există suflet, 85% cred în îngeri, 75% cred în Rai, 66% cred în Diavol… Așa reiese dintr-un sondaj IRES despre percepțiile și comportamentul religios.

Iar de aici o mulțime de comentarii prin social media despre “cât de fraieri” suntem noi, românii, dacă în anul 2015 mai credem în rai, diavol și îngeri în asemenea proporții.

Doar că lucrurile nu sunt char așa. Sau, mai exact, lucrurile sunt cam așa și în țări care fac parte din cultura pe care, din comoditate și lipsa unor alte cuvinte, ne-am obișnuit să o denumim occidentală (în SUA, de exemplu, 77% din populație crede în îngeri).

Și, cu toate acestea sunt de acord: noi, românii, suntem, de suficient de multe ori, fraieri. Nu doar pentru că ne credem fraieri și atunci când nu ar trebui. Ci și pentru că avem impresia că a fost suficient să tragem pe nas ceva aer occidental pentru ca, gata, să fim în stare să gândim asemeni occidentalilor.

Adevărul este că, oricât de deschiși la cap ne-am considera, oricâte țări am fi vizitat și oricât de multe vacanțe sau ani de studii am fi petrecut în afară, mulți dintre noi continuă să rămână tributari, la nivel mental, părinților și chiar bunicilor. Părinți și bunici care, oricât de destupați la cap ar fi fost și ei, au trăit într-o perioadă de misoginism crunt și de obiceiuri, tradiții și mai ales norme morale de care occidentali s-au despărțit cu foarte mult timp în urmă.

Iar aceste lucruri nu se pot șterge cu buretele. Se pot conștientiza, desigur. Iar dacă ești suficient de inteligent, ceea ce vezi în alte țări te poate ajuta să eviți anumite lucruri, să te gândești puțin înainte de a spune ceva, te poate ajuta să vezi lucrurile dintr-o perspectivă mai largă.

Dar imboldul rămâne. E încă în noi. Și va mai trebui să treacă o vreme pentru ca el să dispară. Și cât timp vom continua să negăm aceste lucruri și să ne afișăm superioritatea, vom rămâne ceea ce merităm: niște fraieri.