Cum a fost la JobHunters

Și despre cum am mai învățat o lecție de viață. De la viață.

Vineri, 7 septembrie, a avut loc JobHunters, evenimentul organizat de Ana Maria Dinu, Patrik Iorga, Anamaria Radu și Adina Toader. Sau, altfel spus, Echipa I a Internship 2.o, ediția 2012. Un prilej taman bun pentru a face publice câteva gânduri despre o serie de oameni pe care îi respect foarte mult. Și voi începe în ordinea inversă a sosirii lor la eveniment (ce-i din urmă. vor fi cei dintâi, nu- așa?)

Doru Panaitescu. Omul ăsta debordează de energie. Și reușește să o insufle celor din jur cu o ușurință incredibilă. Vorbește senin, din suflet și cred că e în stare să te convingă să i te alături cu bucurie în orice provocare. Îl simți franchețea la fiecare cuvânt și, ce mi se pare foarte important este că reușește să-ți transmită sentimentul că aceasta se datorează faptului că știa exact valoarea timpului. Ce vreau să spun aici este că, probabil, noțiunea de “timp liber” reprezintă pentru Doru altceva decât pentru cei mai mulți de vreme ce el, în timpul său liber mereu face câte ceva.

Alex Negrea. Uimitor. De fiecare dată. Foarte modest, foarte amabil, aproape că ai crede că este și timid (de aici și suprizele celor care, crezându-l timid, au reușit cumva să zgândăre și latura tumultoasă a lui Alex). Mereu gata să ajute și să-ți ofere ajutorul, fără a-ți da senzația că “te patronează”, fără a face caz de cunoștințele sale (și de timpul pe care l-a alocat dobândirii acestor cunoștințe). Un om în fața căruia cea mai mare greșeală pe care o poți face este să nu îți vină să crezi ca te va ajuta atunci când a spus că o va face.

Andrei Roșca. Antreprenorul. Pentru mulți, un om “greu de citit” tocmai din aceasta cauză: Andrei reușește să fie cumva “de al tău”, să-ți fie prieten, fără a părăsi o secundă imaginea de antreprenor (și când glumește și când sfătuiește și când e serios). Iar din pricina asta ai mereu impresia că ți-a scăpat ceva, că ți s-a dat acces doar la o părticică. Iar apoi, după un răgaz de gândire, realizezi ca acea particică tu ai cerut-o și că el s-a comportat ca un profesionist, acoperind perfect zona solicitată. Dupa cum spuneam: Antreprenorul.

Bogdana Butnar. Are mereu un succes teribil la public. Personal nu am fost la nicio conferinta la care Bogdana să fie speaker și publicul să nu fie entuziasmat de ce li s-a spus. Și aceasta în condițiile în care Bogdana nu este iertătoare deloc: dojenește apăsat, spune lucrurilor pe nume, iar dacă se și apucă să te certe – și nu are nicio reținere în a face asta – apăi o face temeinic. Care este “secretul succesului Bogdanei”? Eu cred că munca. Mai exact: fiecare știe că dacă ești muncitor și perseverent vei avea rezultate, o carieră, notorietate etc. Însă, de cele mai multe ori, despre asta se vorbește teoretic. Se vorbește în maximă, cu un aer aproape filozofic, așteptând aprecierea pentru “cugetarea făptuită” la fel cum se așteaptă like-urile la pozele cu pisici si share-urile la cele cu apusuri de soare. Iar atunci când ai în față un om care chiar a făcut asta, care chiar a muncit și care chiar ar rezultate, nu ai cum să nu îți torni țărână în cap dacă te ceartă și nu ai cum să nu-l îndrăgești fie și pentru simpul fapt că te bagă în seamă.

Vlad Petreanu. Este o adevărată poveste. Sau, dacă doriți, vorbește și povestește la fel de frumos (și de spumos) precum scrie. Pur și simplu este o încântare să-l asculți și un mare noroc că are atât de multe de povestit. Este, un mare talent (și, recunosc, tare mult mi-ar fi plăcut să îl am și eu!). Dar, cel puțin la fel de important, este că poveștile lui Petreanu sunt cu tâlc, că îți da sfaturile astfel preparate încât să le poți înțelege mai ușor. Te face să dorești să le urmezi fără să te împingă de la spate, zugravindu-ți o întreagă lume pentru a-ți evidenția o anume cărare și lăsând decizia finală la alegerea ta. Sincer vă spun: Vlad Petreanu e un mare magician al cuvintelor.

Mădălina Uceanu. Profesionistul. Omul pe care îl simți că stăpânește cu adevărat domeniul său de activitate. Mai exact? Am întâlnit până acum o mulțime de oameni care doresc să pozeze în specialiști (unii dintre ei cu un incontestabil talent la pozat). Dar comparați cu adevărații profesioniști, acești oameni nu reușeau nicicum să capete strălucire. Ei bine, Mădălina Uceanu strălucește. Și o face prin faptul că știi și simți că înțelege și că te înțelege. Iar acest sentiment îl pot insufla celor din jur doar adevărații profesioniști. Este un sentiment care vine din anii de experiență, din cumulul de cunoștințe și din pasiunea pentru domeniul său. Pe Mădălina este o bucurie să o cunoști. Și un mare privilegiu să o asculți.

Anne-Marie Chelariu. Plină de energie. O zvârlugă. Și, totuși, foarte “așezată”. Foarte modestă, foarte prietenoasă. Dovedind, încă o dată, că diferența dintre ea și alți colegi de generație este dată de calitatea umană. Plină de optimism, plină de gânduri bune, gata de a-i ajuta și pe alții și gata de a mulțumi tuturor (ba, uneori, gata de a mulțumi si în locul altora, doar așa, dintr-un soi de bun-simț moldovenesc). Personal, mi-a plăcut foarte mult. A știut exact când să intervină în discuții, cât să spună și ce să spună. Și a spus lucruri foarte utile. Credeți-mă pe cuvânt (și chiar sunt în stare să pun pariu cu cine dorește): Anne-Marie are și un mare talent de speaker. Și nu va trece mult timp până când va deveni unul dintre invitații consacrați ai evenimentelor.

Iar acum, despre mine. Eu am învățat mult, la JobHunters, de la fiecare dintre cei de mai sus. Vă dau cuvântul meu: nu o spun pentru că așa e frumos (iar având în vedere că JobHunters a fost un eveniment fără sponsori sau câștiguri materiale, despre alt interes în a spune așa ceva nici nu poate fi vorba). O spun pentru că, dacă aș fi pus în situația de a-mi căuta un loc de muncă, aș pune în aplicare câte ceva din ceea ce am învățat de la fiecare. Și nu mi-e rușine să o recunosc: chiar am învățat de la fiecare! Sper să fi învățat câte ceva și toți cei prezenți.

(foto: Anne-Marie Chelariu și JobHunters)