Cei 200.000

Să recapitulăm: vineri, 19 septembrie, directorul unuia dintre serviciile de informații ale României anunță public intenția de a candida la președinția României. Își anunță demisia abia pe 22 septembrie, iar pe 23 septembrie și-a depus candidatura la BEC. Împreună cu cele 200.000 de semnături necesare.

Faptul că Teodor Meleșcanu, din funcția sa de director al SIE, a supervizat strângerea de semnături este un amestec fățiș al serviciilor de informații în procesul electoral și o realitate fără precedent în istoria modernă a democrațiilor occidentale.

Sigur, Meleșcanu doar a supervizat. De coordonarea acțiunii s-a ocupat un ofițer în rezervă, Mircea Dogaru, un personaj controversat care, între altele, s-a întâlnit la Bucureşti Aleksandr Dughin, ideologul neo-imperialismului rus, care crede că locul României nu e în Europa, ci în Eurasia. Iar Dogaru a declarat că a primit solicitări de a strânge semnături din partea mai multor ONG-uri pentru a strânge semnături pentru candidatura lui Teodor Meleșcanu.

Care sunt aceste ONG-uri? Care este structura lor de conducere? De unde primesc fonduri și ce finanțează? Sunt doar trei întrebări care, în acest moment, devin perfect legitime.

Pentru că vedeți dumneavoastră, 200.000 de semnături sunt suficiente pentru a face diferența dintre un președinte votat și unul ales. Și suficiente pentru ca “rețeaua celor 200.000″ să conducă (în continuare) România.