Sorin Tudor

Am vazut care a fost efectul Web 2.0 asupra campaniei electorale. Si am vazut care a fost efectul web 2.0 asupra electoratului.

Asa cum astazi, cand cele mai multe bloguri de campanie sunt parasite cu o viteza comparabila doar cu aceea a crearii lor, vedem care a fost efectul web 2.0 asupra politicienilor.

Care a fost insa efectul web 2.0 asupra oamenilor politici?

Este o intrebare al carei raspuns incerc sa il aflu inca de la finalul campaniei electorale pentru alegerilor locale.

Pentru inceput, haideti sa revedem cateva spuse mai vechi ale lui Vlad Petreanu:

“Gândiţi-vă un pic la precedentele campanii electorale. Presa centrală focaliza pe Bucureşti. La nivel local, redacţiile se concentrau pe împrejurimi. De aceea, campania electorală rămânea, mereu, acea colecţie de imbecilităţi politicianiste imposibil de inventariat.

New media a schimbat asta pentru totdeauna. Un internaut descoperă un spot electoral idiot, se amuză şi-l urcă pe YouTube. Zeci de bloggeri îl preiau şi, inspiraţi de gestul necunoscutului, încep să caute şi ei dovezi ale ridicolului politicienilor. În câteva zile, blogosfera se umple de probe. Râsul e molipsitor. Pentru presa tradiţională, nimic mai simplu acum decât să linkuiască toate acestea, ducând detaliile locale în mainstream”.

Sau privind lucrurile din perspectiva marketingului:

in timp ce media tradionale au profitat de melanjul politica – web 2.0 pentru a-si creste, atat cat au putut, audienta (si a-si atinge astfel obiectivele), strategiile candidatilor au esuat lamentabil.

Ca urmare, intr-un peisaj mediatic dominat de apetenta pentru show-ul ieftin si divertisment (ba, nu in putine cazuri, pentru barfa si mistocareala), candidatii s-au vazut umiliti de o maniera fara precedent (de pilda, acest articol din Cotidianul este una dintre aparitiile “linistite”).

Ne-amicul web 2.0

Si chiar mai rau: s-au vazut umiliti, “de la Bucuresti”, in fata familiilor, rudelor, prietenilor, vecinilor. S-au vazut umiliti public, “de presa cea mare” in cadrul propriilor comunitati.

Rezultatul? Fara a avea cunostintele (sau capacitatea) care sa le permita sa-si inteleaga erorile, candidatii au dat vina “pe corpul strain”. Pe inamicul web 2.0, ne-amicul care a fost la originea rusinarii lor publice.

Situatia incepe a se complica in momentul in care privim omul politic si nu candidatul. Pentru ca, in foarte multe cazuri, acest om (devenit politician din ratiuni diverse), fie este un om de afaceri local, fie un foarte bun apropiat al comunitatii de afaceri locale.

Bumerangul web 2.0

Si astfel se contureaza imaginea unei Romanii impanzite de neprieteni ai lui web 2.0 care au o influenta majora asupra comunitatilor locale ale oamenilor de afaceri.

Oameni pentru care web 2.0 este echivalent cu tot ceea ce inseamna internet si care, dupa pataniile din campanie, se vor feri ca de tamaie de prezenta online. Mai ales ca e vorba de propriile afaceri.

Si astfel, pe taram mioritic, in loc sa ajute la dezvoltarea pietei, web 2.0 va avea  un efect contrar: o intreaga armata de oameni de afaceri se vor feri sa investeasca in online in perioada urmatoare.

Sigur, multi dintre ei ar fi investit oricum sume mici. Insa, insumate, aceste sume mici, ar fi putut sa insemne exact plusul de resurse de care piata online autohtona ar fi avut nevoie pentru a ajunge la maturitate.

Mai multe insemnari din sectiunea: Politica
Mai multe insemnari despre: Alegeri, Online