Există o știință a băutului de bere.
Nu, nu mă refer la a recunoaște o bere după gust, a-ți da seama din ce țară provine și ce conține sau la a o bea din paharul potrivit. Cu toată dragostea, astea-s deprinderi. Știința, în opinia mea, constă în cu totul altceva.
Vedeți, mie îmi par mai interesanți oamenii atunci când beau. Și, poate din acest motiv, oamenii care cred că e un vreun motiv de mândrie în faptul că “nu beau niciodată” mi se par tocmai buni de evitat. Atunci când beau, oamenii îți oferă posibilitatea să-i cunoști un pic. Sau măcar să-i ghicești. Așa că, după câteva pahare, îți poți da seama de omul posac sau omul trist, de povestitor sau de omul hazliu, de mojic sau de misogin, de omul chinuit lăuntric sau de omul prefăcut. Moment în care poți decide dacă vrei să bei încă o bere cu omul acela sau nu.
Dacă răspunsul este afirmativ, continuați să vorbiți. Iar dacă se întâmplă cumva să se “dea afară din casă” mai mult decât era în plan, există întotdeauna scuza cu “eram băut, nu mai știu ce am spus” sau cea cu “bă, nu mai țin minte nimic din ce am vorbit”.
Dacă răspunsul este negativ, te ridici de la masă și pleci, îngăimând sau nu o scuză oarecare. Asta, firește, în cazul în care nu beți bere. Pentru că la bere, spre deosebire de orice altă băutură, lucrurile se petrec așa, mai copăcel. Timpul se dilată prin halbe, sticle sau pahare și, ca urmare, “punctul culminant” se arată mai târziu. Altfel spus, aveți timp să vorbiți pe îndelete, există timp de gândire și, uneori, chiar de reflecție. Lucruri bune, în general. Doar că, așa cum se întâmplă în viață, ele vin la pachet cu un neajuns: la bere ai timp să îți dai seama dacă omul de lângă tine e prost. Adică prost, nu așa! Atât de prost încât să-ți strice cheful de bere oricât de sete sau poftă de bere ți-ar fi.
Și, pentru că lucrurile nu sunt niciodată ușoare, spre deosebire de orice altă băutură, la bere nu poți pleca imediat după ce ți-ai dat seama că prostia interlocutorului nu e doar așa, “de guler”. Până termini halba, până plătești, până îți aduci aminte de “ceva ce nu mai suportă amânare”, trece un timp. Timp în care trebuie să suporți. Și să suporți. Și să suporți.
Ei bine, oamenii cu știința băutului de bere au capacitatea de a-și da seama încă “de la spumă” dacă omul din fața lor e un prost. Și, prin urmare, își pot da seama rapid dacă acesta merită sau nu să bea o bere împreună. Atât de rapid încât până când ceilalți muritori să priceapă cât de cât ce se petrece, ei sunt deja la o altă masă, bucurându-se de o altă companie.
Oamenii cu știința băutului de bere trăiesc printre noi, dar nu sunt deloc asemeni nouă. Pentru că ei sunt deja la un alt nivel.
Imagine din La 100 de Beri, locul în care mai pot fi zărit bând bere cu alți oameni inteligenți.
