Becali, Basescu si teleromania

In asteptarea unei sentinte in cazul Gigi Becali, nu ai cum sa nu remarci presiunea mediatica. Si, decat sa ne dam cu parerea despre cum “cazul Basescu” a trecut in plan secundar, haideti sa parcurgem cateva randuri din cartea Teleromania in 10 zile:

Prin dramatizare si personalizare, media ne reunesc in comunitati participante la procesul comunicational, facandu-ne sa ne asumam fie valorile asociate rolului de “salvator” pe care il joaca constant presedintele Traian Basescu, fie rolul antagonic de adversar al acestuia.

Media nu ofera doar informatii pe piata comunicationala, ci construiesc, implicand in comunitati de valori si credinte impartasite pe emitatori si receptori, o “cultura” sociala a tranzitiei, cu toate avatarurile si distorsiunile proprii tranzitiei. Tranzitia nu este doar o stare de fapte si o suma de informatii disponibile pentru public, ci o drama simbolica mediatica de forte care se infrunta in disputa pentru a controla resursele materiale si simbolice din campul tranzitiei. Nu este o exagerare a unor analisti care comentand “evenimentele politice” le trateaza ca secvente dramaturgice ale unei telenovele a politicii romanesti in tranzitie.

In genere, dispozitivul spectacolelor televizuale este populat de elemente rituale mitologizante si de interactiuni comunionale cu telespectatorii: persoanele sunt prezentate ca personaje aflate la jumatatea drumului intre real si fictiv; scenarizarile imprumuta elemente din figurile narative ale povestirii, miraculosului, legendei, ceea ce solicita mai mult credinta decat ratiunea critica; astfel spectacolul ceremonial al televiziunii se apropie mai mult de creatia romaneasca sau de iluzia teatrala, cu toate artificiile pe care le solicita punerea in scena.

Ei, cum vi se pare ca se potrivesc lucrurile in “cazul Becali”?