Basescu Traian Émigrez

Stupid. Tot ce se intampla astazi, in chiar aceste clipe, este stupid.

Daca pana acum am tot incercat – inclusiv de pe acest blog – sa iau apararea clasei politice (sau macar sa ii gasesc scuze), astazi nu-mi mai pot reprima un puternic sentiment de scarba. Nu scarba pentru politica. Scarba pentru TOT.

Un ghiortait de mate de dimensiuni nationale

De la anul, cam din februarie, cand foamea va imbujora obrajii democratiei precum pojarul, tara intreaga va purcede la suduit. Chiar daca nimeni nu va stii precis pe cine sa injure. Si oricum, nu va mai conta: umplerea minusculului cos zilnic va fi principala ocupatie, iar injuratul un simplu narav. Ca scarpinatul unui caine cuprins de jigodie.

Fireste, vor exista cateva “institutii media” care vor incerca sa aduca vorba inclusiv despre ce s-a intamplat astazi. Si, in incercarea lor de a parea `respectabile”, se vor umple cu inca un strat gros de penibilitate.  Si vor continua sa negocieze formate stupide prin intermediul unor angajati tot mai imbecilizati. (Voi ce va intreceti in audiente de semi-analfabeti, chiar nu aveti tresariri atunci cand, pana si acestia, va considera “genialele creatii” ca fiind un ghiveci de tembelisme?)

Sa fiu clar inteles: pentru efectele crizei si pentru lantul de nericiri care se va declansa peste doar cateva luni, nu doar clasa politica se face vinovata. Se fac vinovati si corifeii din mass-media si cei care asezati comod pe conturile din Insule par a fi descoperit mecenatul si multi, multi altii (inclusiv aceia care, in lipsa de alta denumire mai buna, incap chicotind sub presul “dramaticului context economic international”).

S-ar fi putut face ceva?

Clasa politica doar a amplificat viitorul ghiortait de mate la un vuiet de dimensiuni nationale. Pentru ca, la anul, nu economia duduind se va face auzita… S-ar fi putut face ceva? Probabil nu vom afla niciodata.

Crin Antonescu ar fi putut, de pilda, sa ceara o strategie pentru sine. Nu una adaptata, nu una resapata, nu una vopsita in alte culori. Ci una nou-nouta, “dupa chipul si asemanarea sa”. Una care sa-l pozitioneze pe Crin Antonescu ca fiind “alegerea cea buna” si nu ca fiind “alegerea cea mai buna”. Pentru ca alegerea cea buna este una singura, in timp ce alegerea cea mai buna este valabila doar de nevoie, in comparatie cu celelalte alegeri (mai) proaste. Alegerea cea mai buna este, ca din 1990 incoace, alegerea “raului cel mic”.

Nu-mi dau seama de ce s-a intamplat asa si de ce Crin Antonescu continua sa joace in opinci purtate. Mai ales ca, o strategie corecta, dublata de inertia electorala din teritoriu, l-ar fi putut plasa intr-o pozitie de pe care se putea construi.

Sorin Oprescu ar fi avut la randul sau o sansa. Si asta fie si pentru ca la intrebarea “Ce a facut Oprescu la Primarie?” se poate raspunde cu “Tot atatea cat a facut si Basescu. Dar fara a intra in conflict cu toata lumea”. Sigur, in cazul sau lucrurile sunt mult mai complicate pentru ca, atunci cand vorbim despre o campanie care, indiferent de ce vor arata procentele, va fi castigata in teritoriu, doar banii – oricat de increzatori ar fi sponsorii – nu sunt suficienti.

Basescu Traian Émigrez

De ce vorbesc la trecut despre sanse? Pentru ca, intr-o tara ca Romania, cei mai multi votanti isi formeaza decizia electorala inainte de inceperea oficiala a campaniei. Restul, dincolo de un “electorat dur” (si tot mai scump) sunt simple jocuri de a convinge potentialii votanti sa se prezinte (sau sa nu se prezinte la vot) si, in turul II de a-i convinge sa voteze impotriva unui contracandidat.

Prin urmare, pentru mine lucrurile sunt clare: viitorul presedinte ale Romaniei va purta un nume cu rezonante sud-americane. Vasile Émigrez, Gheorghe Émigrez, Sanda Émigrez… Incet, incet, emigram cu totii.

Si, pentru prima data in viata, iau si eu in serios aceasta varianta.

Basescu Traian Émigrez…  Para vivir bien!

[video]http://www.youtube.com/watch?v=ggRdjuviduI[/video]

(dedicatie video via Victor Ciutacu)