Alegeri 2009: online vs. politicianism

Februarie 2005: Richard Corbett devine primul parlamentar european cu blog.

Mai 2009: la mai bine de patru ani distanta, online-ul ramane pentru politicienii europeni doar un subiect secundar.

Despre online, cu politicianism

Chiar daca vorbesc de la un nivel european despre online, declaratiile venite din Bruxelles si Strasbourg sunt la fel de lemnoase ca pe Dambovita:

• Tehnologia electronica ne da posibilitatea de a comunica intr-o maniera mai accesibila si neoficiala cu oamenii de rand (Graham Watson);
• Pentru deputaţii europeni, tehnologia electronica moderna este foarte importanta in schimbul de informatii. Alegatorii mei asteapta sa le vorbesc zilnic despre activitatea mea (Christofer Fjellner);
• Investesc mult efort in comunicarea prin Facebook si pagina mea personala si intensific aceste eforturi inaintea alegerilor (Dan Jørgensen).

In cele din urma, cifrele pline de speranta zugravesc realitatea asa: in acest moment, 90 de parlamentari europeni au blog. Iar cifrele pline de cinism arata ca aceeasi realitate este asa: dupa cel putin o campanie americana in care online-ul si-a dovedit utilitatea, doar 11,5% dintre europarlamentari au blog (si, daca tot a venit vorba: Romania se afla pe locul cinci, dupa Franta, Marea Britanie, Spania si Germania).

Primavara de la Talinn

Si totusi, cativa pasi timizi s-au facut:

in alegerile parlamentare din Estonia din 2007, 30.000 de persoane au votat online, reprezentand 5,4% din totalul de voturi. Nu a existat nicio plangere de fraudare. Si alte tari au experimentat acest mod de votare (Finlanda) sau intentioneaza sa il puna in practica.

De ce spun “pasi timizi”? Pentru ca, dincolo de “euforia nordica”, starea de spirit pare a fi alta:

Este mai bine ca oamenii sa mearga la sectia electorala, astfel, votarea ramane o actiune cetatenească. E mai bine decat sa stai acasa si sa votezi in fata calculatorului (Roselyne Lefrançois).

O stare de spirit care a primit o confirmare neoficiala si printr-un recent sondaj efectuat pe site-ul Parlamentului European.

.eu sau .ei?

Sigur, unii ar putea spune ca sondajele de pe site-ul Parlamentului European arata si ca un european din patru crede ca internetul are nevoie de mai multe reguli si ca, prin urmare, “structura esantionului” a condus spre astfel de rezultate.

Insa, sondajele de pe acelasi site ne spun si ca 75% dintre europeni sunt de acord cu un “internet nereglementat” si ca 57% dintre europeni cred in utilitatea folosirii site-urilor de socializare in cadrul campaniilor electorale.

Si, poate cel mai important:

62% dintre europeni declara ca folosesc internetul pentru a cauta stiri politice, adica de doua ori mai multi decat aceia care se informeaza din presa scrisa, TV si radio la un loc.

Fireste, avem de a face doar cu o serie de raspunsuri online si nu cu un sondaj real. Insa, chiar si asa, procentele ar trebui sa dea de gandit. Altfel, in loc sa traiasca in .eu, europenii vor trai, in continuare, in .ei. Ei, cei si de pana acum.