22 decembrie: Revolutia nu a existat
Gasesc amuzanta puzderia de tineri nascuti dupa 1990 care declara, cu un patos demn de o bere mai buna, ca “era mai bine pe vremea lui Ceausescu”. Cu atat mai mult cu cat, unii dintre ei, nici macar nu au avut curiozitatea de a-i descoperi poza prin manualele scolare.
Poti incerca sa le povestesti ce s-a trait in decembrie 1989. Sau ce s-a intamplat in decembrie 1989. Degeaba: pentru ei, “revolutie” va continua sa echivaleze cu tricourile chinezesti cu Che Guevara si dilemele legate de Lady Gaga.
Asa cum degeaba ai incerca sa le amintesti parintilor cum, in 1990, fredonau cuprinsi de o inexplicabila frenezie: “Soarele rasare/Iliescu apare“…
Nu, Revolutia nu a existat (daca aveti dubii, uitati-va mai intai la sensul cuvantului). Asa cum nu au existat nici revolutionarii. In 1989 au existat doar tineri ucisi. Unii, putini la numar, pentru ca au participat la inceputul unei revolte. Altii, pentru ca s-au lasat manipulati. Iar altii din bravada.
Tineri ucisi si nu revolutionari. Multi tineri ucisi… Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.
PS: Da, avem nevoie de eroi. Insa, cred eu, inainte de toate, avem nevoie de repere. Altfel nu vom putea sa ne recunoastem vreodata eroii.
Mai multe insemnari din sectiunea: Politica
Mai multe insemnari despre:
Loading ...
Felicitari pentru articol,domnule Sorin Tudor!Si nu numai ca nu am avut revolutionari,dar nu inteleg de ce era nevoie sa platim asemenea specimene? Cred ca raspunsul ar trebui sa-l dea domnul Ion Iliescu,marele ,,revolutionar”,care a umplut librariile cu carti despre ,,asa-zisa revolutie”.Dar mai intai ar trebui sa-i fie rusine!
În spiritul celebrei “adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea”, cred că evenimentele din 1989 ar trebui interpretate pe două paliere.
1) Adevărul istoric. Aici se poate discuta în ce măsură evenimentele se încadrează în definiţiile conceptului de revoluţie (deşi cred că DEX nu este cea mai bună sursă pe baza căreia să stabilim dacă a fost sau nu revoluţie). Adevărul istoric este, însă, important mai degrabă pentru cercetători. 2) Dreptatea. Iar în acest caz ar trebui să ne uităm la mentalul colectiv şi în ce măsură are el nevoie de Revoluţia din 1989. E drept ca unii să fi avut măcar o Masă Rotundă, măcar o perestroika, iar noi nimic? Doar nişte oameni care au murit aiurea? Spuneţi că unii “s-au lasat manipulati”, dar nu asta se întâmplă şi la revoluţii? Mentalul colectiv are nevoie de această revoluţie nu ca adevăr istoric, ştiinţific, ci tocmai ca un reper. Susţineţi că avem nevoie de repere pentru a ne recunoaşte eroii. Eu tind să cred că mentalul colectiv funcţionează în sensul opus: are nevoie de eroi pentru a recunoaşte reperele.
Nu cred că este momentul potrivit ca mentalul colectiv să se poată debarasa de revoluţie, “momentul de demnitate al unui popor”. Dacă punem dreptatea înaintea adevărului (cum cred că mentalul colectiv tinde să o facă), atunci avem nevoie ca aceasta sp fi fost o Revoluţie, chiar dacă nu a fost.
Numai bine şi continuaţi să abordaţi astfel de subiecte “incomode”.