Un sas printre regățeni

În cazul în care aveți de gând să-l votați pe Klaus Iohannis, citiți aceste câteva rânduri.

Pentru că mulți dintre cei care îl votează pe Klaus Iohannis (și chiar și mai mulți dintre aceia care votează anti-Ponta) au înțeles din dezbaterea de la B1 TV că Iohannis a refuzat să discute despre politica externă, vă rog să citiți aceste două paragrafe.

“In Sibiu, mai ales printre jurnalisti, e proverbial obiceiul lui Iohannis de a te accepta la o discutie, la ore iesite din tipar. Daca motivul discutiei nu e de urgenta maxima, esti sunat inapoi de cineva de la cabinetul lui si anuntat ca, intr-o marti, sa zicem, in data de 7, primarul Sibiului te asteapta, la ora 10:27. E strict problema ta daca iti permiti sa uiti sau sa intarzii. In acea marti, in data de 7, la ora 10:27, usa primarului se deschide, pentru ca tu ai confirmat prezenta la intalnire. Da, noi ne miram teribil, insa asta inseamna, de fapt, normalitatea.

De curand, un prieten jurnalist mi-a povestit un episod care ar trebui predat la cursurile despre caracter, organizare si punctualitate, daca s-ar inventa vreodata asa ceva. Stabilise o intalnire cu Klaus Iohannis, tot asa, pe la un 11:46. Ziaristul a ajuns mai repede cu vreo cateva minute. Tot mai repede, iesise si primarul dintr-o sala unde oficiase o casatorie. L-a gasit pe jurnalist asteptandu-l in aticamera, l-a salutat, a trecut pe langa el si a intrat in birou, unde a mai stat cateva minute, pana a batut ceasul 11:46. Pentru ca aceea era ora cu care cazusera de acord amandoi. Asta nu inseamna impolitete, ci o agenda pe care o respecti cu sfintenie, pana la ultima secunda.”

Iar acum să ne aducem aminte cum au decurs lucrurile în dezbaterea televizată:

Victor Ponta: Nu mai stam doua minute sa discutam de politica externa?
Klaus Iohannis: Noi am convenit cu totii ca respectam exact ordinea.

Acum înțelegeți? Klaus Iohannis nu a refuzat discuția. Pur și simplu, omul acesta nu poate concepe că regulile stabilite pot fi încălcate. Pur și simplu, în mintea lui este deplină egalitate între ceea ce spui și ceea ce faci. Am spus asta? No, atunci înseamnă că așa trebuie să fac.

Într-o țară în care încălcarea regulilor face parte din firesc și într-un București în care, în trafic sau în viață, nu “iei fața” celui de dinaintea ta ești considerat prost, a apărut un om care se comportă normal. Iar noi toți ne uităm la sasul picat printre regățeni ca la un om venit din Lună. Pentru că pentru noi normal înseamnă să ne înghiontim, să ne șmecherim și să ne descurcăm mai bine decât celălalt în a ne fura căciula. Iar lucrul acesta se întâmplă de atât de mult timp încât am uitam ce înseamnă cu adevărat normalitatea, aproape ne e frică de ea, nu suntem siguri că am putea să îi supraviețuim.

“La alegerile din 2000, toti cei din redactie au fost distribuiti pe la sectiile de votare, cu misiunea de a face sondaje la iesirea de la urne si a comunica in timp real informatiile catre echipa care le centraliza. In cel de-al doilea tur de scrutin, inainte de ora 24, am reusit sa centralizam datele de la sectiile de votare. Numele celui pe mana caruia ajungea Sibiul, era Iohannis, cu toata marja de eroare posibila. N-am sa uit cat traiesc, euforia din redactie!

Ne-am strans, cu totii, in jurul unui coleg care pusese mana pe telefon si formase numarul lui, sa-i spuna vestea cea mare. Nefiind prima data cand dadeam astel de vesti unui proaspat ales, ne asteptam sa fie in al noualea cer, si sa ne invite la o bauta zdravana, asa cum se obisnuia. Cateva secunde bune a tot sunat telefonul, pana sa raspunda noul primar. Cu voce calma, aproape adormita, rostind cuvintele intr-un mod specific, a spus doar atat: “Va mul-tu-mesc fru-mos! Dar a fost o zi grea si ma odihneam. Oricum, aflam vestea si dimineata”. Si asta a fost tot. Era, clar, construit din alt aluat! Iar procentul cu care castigase in fata candidatului PSD, era neasteptat: 70%.”

Acesta este Klaus Iohannis. Iar pentru cei care caută să denumească acel ceva care îi determină să îi acorde încrederea și votul: acel ceva se numește, pur și simplu, normalitate.

Notă: citatele fac parte dintr-un material scris Mădălina Luca Scutelnicu. Un material pe care vă invit să-l citiți aici.

Iohannis

Recomandări

Un comentariu

  1. Cristi

    De-aia, fie viata cat de grea, tot mai bine-i in RFGermania!

Adaugă comentariu