Tineretul Liberal are bloggerita

Diana Tusa, vicepresedinta Tineretului National Liberal (da, “organizatia de tineret a PNL”) are blog. O intiativa cu atat mai laudabila cu cat blogul Grupului Parlamentar al PNL este mai mult o gazeta de perete decat un blog.

Cu toate acestea, ceva scartaie. Si poate ca ar fi timpul sa se constientizeze ca, intre blogul unui politician (sau viitor politician) si blogul unui “virtual alegator” exista diferente care, neintelese, pot transforma blogul intr-o sursa de prejudicii si nu de foloase.

Iata cateva exemple:

1.Titlul. Ca “blogger oarecare” poti denumi blogul tau in ce fel doresti. Ca politician nu iti porti permite asemenea lux.

• pur si simplu nu poti denumi blogul tau “Politica fara principii“. Cel putin nu intr-o tara in care majoritatea populatiei crede ca, asemeni politicii, politicienii sunt lipsiti de principii.
• Mai mult: cand faci parte dintr-un partid aflat la guvernare – care inca nu a trecut peste anumite probleme de imagine- un astfel de titlu este mai curand un deserviciu adus partidului, decat o facere de bine.

2. Insemnarile. Trec rapid peste ideea -preconceputa de altfel- ca un tanar politician trebuie sa aduca nu doar un suflu politic nou, ci si un discurs politic nou. Insa, chiar si asa, demagogia unor formulari este de-a dreptul caricaturala.

3. Stangaciile comunicationale:

• În orice partid care se respectă, dar mai ales într-un partid liberal ca cel din care fac parte, există tabere, neînţelegeri, dispute. (Ok, idee era sa stim ca in PNL este respectata democratia interna. Dar de aici si pana la a lasa sa se intealeaga ca “mai ales” in PNL sunt tabere si dispute…)
• Sâmbăta trecută, TNL-ul prahovean a organizat la Ploieşti un seminar de comunicare cu tema “Tineretul din România şi problemele lui”. A fost destul de interesant. Unele intervenţii au fost pertinente, altele o luau destul de mult pe arătură. (Sigur, sinceritatea este de apreciat. Dar chiar trebuia sa fie publica parerea despre colegii de organizatie?!)
• Consider că lupta politică trebuie dusă doar de clasa politică. Nu de cetăţeni. Doar pentru asta există oamenii politici. Să reprezinte interesele celor care i-au votat. (Interesele electoratului nu echivaleaza cu lupta politica! Iar, de principiu, clasa politica nu lupta. Clasa politica munceste in slujba alegatorilor. Doar comunistii aveau pretentiile astea. Si s-a vazut ce a iesit…)

Concluzia? Da, un blog poate fi folosit (si) ca “unealta politica”. Insa este o unealta cu doua taisuri.