Strategul online si vocatia nesimtirii

Cand bati la usa unui om, il rogi sa te primeasca in casa, iar apoi nu spui nici măcar multumesc, dovedesti că nu ai bun-simt. Fireste, traim intr-o tara libera, unii pot vietui si fara a avea bun-simt.

Cand intri in casa unui om si, in fata invitatilor, spui numai cuvinte frumoase la adresa gazdelor (si mai ca esti gata sa faci lumbago de la cat le-ai pupat mainile), iar apoi arunci cu namol in toată lumea, se numeste că esti nesimtit. Sigur, intre a nu avea bun-simt și a fi nesimtit este o mare distanta. Unii o parcurg insa cu o uimitoare usurinta: nu numai ca asa s-au nascut, dar, mai mult, au vocatia nesimtirii.

Cand participi la o intalnire care a avut ca tema socializarea, iar tu intelegi doar ca ai o oportunitate pentru a-ti dovedi prefacatoria si a asterne un snop de mizerii online, inseamnă ca ai, pentru a mă exprima elegant, vadite probleme de logica.

Ieri, un nesimtit m-a privit in ochi, gudurandu-se pe langa mine din dorinta de a fi bagat si el in seama. Un om cu o minima verticalitate morala ar fi ales ca, in locul lui “ma bucur sa te cunosc” (din neglijenta am impresia ca am pacatuit prin a-i raspunde la fel), sa intrebe ceea ce il mistuie. Chiar daca pentru fiinte ca el, incercarile logice pot fi dureroase.

Fireste, as fi incercat sa-i explic in asa fel incat sa poata intelege care este diferenta dintre un internship si un training. Ba chiar i-as fi putut explica si altele astfel incat, daca tot se zbate in mizerie, macar sa o faca in cunostiinta de cauza.

Nesimtitul a ales lasitatea, ca forma unica de exprimare…

Omul care a scris randurile de mai sus se crede “strateg online”. “Specialist”,  “cunoscator” etc. Daca ar fi fost macar pe sfert din ceea ce isi inchipuie ca este – nesimtitii au mereu o imaginatie bogata – si-ar fi dat seama ca se face de ras vorbind fara a avea datele care sa-i permita o minima concluzie. Si, mai important, si-ar fi dat seama ca ar putea face rau chiar organizatiei din care face parte. Nu voi detalia aici din ce motive ar putea face rau; pana si nesimtitul va reusi sa isi dea seama la un moment dat. Si nu ii voi pronunta numele: spre deosebire de el, eu chiar respect oamenii si organizatia in care lucreaza.

In imaginea de mai sus exista o subliniere. Si nu pentru ca este o greseala gramaticala. Greseli facem cu totii, nu este un capat de tara (nici macar atunci cand greselile raman chiar daca, asemeni personajului in cauza, tot  editam textul). Am facut sublinierea pentru ca, ironic, eu si nesimtitul uram aceleasi lucruri.

Cu o singura diferenta: el este chiar personificarea greselilor sale.

Recomandări

17 comentarii

  1. […] Sorin Tudor a raspuns postului mai sus mentionat. […]

  2. Tudor Totolici si tu ai facut greseala sa analizezi prea in amanunt si prea critic acest proiect si acest grup de oameni. Si eu am avut tendinta asta la inceput, dar mi-am dat seama ca proiectul nu vrea sa arate experienta acestor tineri, ci faptul ca ei vor acumula experienta prin ceea ce fac. Sunt deacord cu tine ca sunt articole slabe, dar prin practica se acumuleaza experienta.

    Sunt tineri, sunt veniti de pe bancile facultatilor, nimeni nu are experienta, nimeni nu s-a nascut cu PR-ul in mana. Prin aceste proiecte, Sorin Tudor incearca sa ofere o mana de ajutor acestor tineri, sa-i invete mai mult si sa le ofere din experienta sa.

    Eu asa vad lucrurile si daca am gresit cu ceva, fata de tine sau de Sorin, imi cer scuze.

  3. […] fost la Offline 2.0 pentru că nu am putut ajunge la Bucureşti. Dar, mi-a fost de ajuns să citesc articolul postat ieri, de […]

  4. Sorin Tudor

    @ Tudor Totolici,

    Incerc sa presupun ca nu cunosti sensul cuvantului denigrare si ca, prin urmare, cele postatate de tine si de prietenii tai anonimi (chiar asa, nu e curios ca doar anonimii iti dau dreptate?!) vin dintr-o bizara inocenta.

    Ba mai mult, incerc sa iti dau dreptate: nu ne-am salutat vreodata (fireste, toti cei prezenti la eveniment m-au vazut dand mana cu toata lumea, dar, sincer, mi-as dori sa nu ma fi vazut nimeni dand mana si cu tine).

    Dar, chiar si asa, probelemele tale de logica se adancesc. (In mod normal as fi adaugat si de moralitate, dar, in cazul tau, chiar ar fi deplasat sa discutam despre asa ceva.)

    Pe scurt: orice om cu o minima experienta in management ar rade cu lacrimi citind cum tu te lauzi ca ai aflat “detalii exacte” despre un proiect discutand cu terte persoane, la o bere.

    O minimala urma de profesionalism (daca nu cunosti sensul cuvantului, poti cauta in DEX), ar fi cerut ca pentru a-ti forma un inceput de opinie sa discuti si cu initiatorul proiectului. Cu mine, mai precis.

    Si, pentru ca mintea ta aventuroasa este aplecata spre a se duce la vale, fac urmatoarea precizare: ar fi fost neaparat necesar sa discuti si cu initatorul proiectului, dar nu doar cu el.

    Este o regula de manual, sunt sigur ca vei gasi pe cineva care sa ti-o explice astfel incat sa o intelegi.

    Fireste, orice om care a avut minimale tangente cu activitatea pedagogica ar gasi in spusele tale prilejul de rade asa cum de putine ori i-a fost dat sa rada. Din ce motive? Mi-ar fi mai greu sa-ti explic; ar trebui, probabil, sa buchisesti manuale pe care aceia care rad pe seama spuselor tale le-au buchisit acum mult timp.

    Si, inca un detaliu: pentru un om care isi asuma aroganta ta, a recunoaste public ca ai venit la un eveniment al comunitatii online fara sa ai habar despre ce e vorba, echivaleaza cu o discreditare pe care nu o doresc nici macar neprietenilor mei.

    Cu toate acestea, presupun ca esti un om inteligent si ca ai putinta intelegerii. Prin urmare, am sa incerc sa iti explic: nu ma deranjeaza ca m-ai atacat. Ba mai mult: aceia care ma cunosc, stiu bine ca respect dreptul fiecaruia la opinie.

    M-a deranjat faptul ca, in efortul de a parea interesant, ai prins a ataca oameni pe care nu ii cunosti. Si pe care – deductie fireasa – nu ai nici caderea si nici calificarea de a-i judeca.

    Evident, as putea adauga aici ca acesti oameni nu isi doresc sa devina redactori. Ca experienta publicarii unor articole a avut/are o cu totul alta noima (noima pe care ei au aflat-o chiar din prima zi, dar care, iata, tie – specialistule! – continua sa iti scape).

    Si, la fel de evident, as mai putea adauga ca, fireste, am avut interesele mele cand am intreprins aceasta actiune. Si ca sunt interese de natura personala (stiu ca nu ai cum sa intelegi la ce ma refer, dar chiar nu ma intereseaza), ca le-am facut publice in repetate randuri si, mai ales, ca oamenii care mi-au fost alaturi stiu si ei despre ce este vorba.

    Moment in care mai am doar un lucru de spus: una dintre putinele libertati pe care le avem este aceea de e ne alege oamenii pe care dorim sa ii cunoastem.

    Eu nu doresc sa beau o cafea cu tine. Asa cum am spus, din punctul meu de vedere subiectul este incheiat. Iar tu nu existi.

  5. Sorin Tudor

    @ Sorin,

    articole “sunt slabe” in comparatie cu ce? Nu incerc sa te contrazic aici (placerea unei lecturi depinde intotdeauna de cititor), vreau doar sa evidentiez ca, putin schimbata, formularea ta nu ar fi putut fi combatuta.

    In plus, nu uita un lucru: din stiinta mea, nu exista vreun autor de pe pr365.ro care sa isi fi manifestat dorinta de a deveni redactor.

    Prin urmare, critica ta (si, asa cum am vorbit, criticile sunt bune) ar fi trebuit sa se indrepte in alta directie. O directie in care, probabil, mai este de lucru. Dar in care, cred ca ti-ai dat seama, fiecare incearca sa invete cat mai mult si sa nu repete greselile. Inclusiv eu.

    PS: Nu, nu mi-ai gresit cu nimic. Mai mult, ne-ai ajutat. Daca as fi avut ceva de spus, ti-as fi spus asta direct. Si banuiesc ca stii acest lucru.

  6. Bombitza

    No… acuma nu pot fi toti frumosi, destepti, buni la suflet, cu o exprimare si o gandire de o claritate diamantina, cu o capacitate de analiza de o finete chirurgicala, cu o tarie de carcater iesita din comun etc. Asta e cruda realitate!

    Si totusi omenirea are nevoie si d’astia, macar pentru a te uita la ei si a zice “Multumescu-ti tie, Doamne, ca nu-s asa!”

    Numa’ bine si bunastare intelectuala tuturor!

  7. cum am spus-o si ieri pe twitter, poate ar fi mai intelept sa tac (asa cum fac mai multi oameni acum) dar nu mi se pare normal.
    nici nu-l sustin pe tudor dar nici nu sunt de acord cu tine. M-a surprins neplacut reactia asta pentru ca nu e reactia unui om de PR ci a unei mame care isi apara puii. Pana la urma relatia ta cu internii e cel mai important lucru care ramane.
    Mi-am dorit la inceput sa fac parte dintr-un stagiu iar dupa primele doua “ture” am regretat enorm. Mai exact, primul proiect mi s-a parut excelent intr-o piata care duce lipsa de content pe nisa asta. Dar treptat s-a diluat toata partea de pr si a intervenit un fel de spirit de comunitate (care e foarte misto, dar care nu e pe subiect).

    In incheiere iti amintesc de un alt initiator de cenaclu, Lovinescu, publica in Sburatorul atacurile (nu mai putin denigratoare) ale unor tineri precum Toparceanu, sau ale unor colegi de generatie precum Sadoveanu. Insa el se amuza copios cu privire la toate acuzele care ii erau aduse.

Adaugă comentariu