Strategii electorale: postarile de partid si de stat

Vlad Ursulean semneaza in Romania libera o ancheta jurnalistica muncita:

“Timp de doua saptamani am fost postac de partid. Am primit in fiecare zi e-mail-uri de la consultantii partidului cu mesaje impotriva contracandidatilor si liste cu zeci de linkuri unde sa le raspandesc. Am intrat pe bloguri, forumuri si site-uri de ziare, am vorbit despre bun-simt si i-am injurat pe “marinarul beat de putere” si pe “prostanacul comunist”. Am bombardat cu stereotipuri toate articolele care nasteau vreo dezbatere rationala. La fel au facut si mai fac zeci de alti postaci din toata tara, fiecare lucrand pentru partidul sau. Noi, postacii rivali, ne stim intre noi si ne injuram, dar nu ne uram. Uram doar cate doua dintre personajele: “tiranul”, “prostanacul” si”crinut-finut”. Pe un al treilea il iubim. Sau macar facem un ban. Cinstit?”

O ancheta in cadrul careia sunt mentionate si cateva opinii care imi apartin:

Ce rost are toata stradania daca rezultatul e stangaci si enerveaza, nu convinge? Specialistul in comunicare politica Sorin Tudor crede: “Multe comentarii negative pun o presiune fantastica pe un jurnalist neexperimentat. Il fac sa se indoiasca”. Pe de alta parte, spune el, “ca echipa de campanie, am doua obiective: primul e sa te conving pe tine, jurnalistule, sa-mi preiei mesajul in ziar sau la TV. Aici sunt votantii mei. Al doilea obiectiv e zvonistica. Lumea tinde sa creada lucrurile astea si sa le povesteasca mai departe”. Legal, nimeni nu le interzice partidelor sa faca asta. Iar “tot ce nu e ilegal e normal”, spune Sorin Tudor.

(…)In 1996 a fost scandalul “telefoanelor otravite” ale PDSR. “Povestea e incredibila privita cu ochii de-acum. Acum ti se pare absolut firesc sa dai niste telefoane de reclama. Atunci, pentru asta era sa-i linseze!”, povesteste Sorin Tudor, care lucra atunci in campania pentru Emil Constantinescu. La fel cum un SMS electoral nu mai pare acum un “atentat la intimitatea cetatenilor”, s-ar putea ca in cativa ani avalansa de comentarii fabricate de partid pe Internet sa nu mai supere pe nimeni.
Pana una-alta, Sorin Tudor spune ca un student la stiinte politice poate sa faca un studiu grozav pe mesajele postacilor.