pr365.ro

Impreuna cu echipa primului stagiu de internship, ieri am lansat pr365.ro. Probabil, unii dintre aceia care imi citesc blogul stiu deja. Pe ceilalti, ii invit sa il descopere. Si, mai ales, sa citeasca articolele colegilor mei de internship.

Si, daca tot am ajuns aici: haideti sa dau si ceva “afara din casa”. Asa, ca intre colegi. Prin urmare…

Nu stiu voi cum sunteti, dar eu daca petrec suficient de multa vreme vorbind online cu un om, ajung sa cred ca il cunosc. Da, ca in lumea reala vreau sa spun (“dap, aka irl“). Mai ales daca se si intampla sa vorbim in fiecare zi, dimineata, la pranz, seara, noaptea tarziu, dimineata devreme si in rastimpurile date de aceste repere.

Iar atunci cand acest lucru mi se intampla cu 11 persoane in acelasi timp, nu am ce face, ajung sa cred ca e ceva mai mult decat un simplu grup. Si, vrand, nevrand, ajung sa ma implic emotional, definand grupul printr-o apartenenta: ai mei.

Asa se face ca am planuit cu “ai mei” sa ne vedem la bere. Dupa zece zile in care am vorbit mai tot timpul. Prin urmare, toti cei care eram in Bucuresti, ne-am intalnit la Gradina OAR. M-am simtit excelent, dar nu despre asta vreau sa va vorbesc. Ci despre cu totul altceva.

Va puteti imagina cum este sa iesi cu “ai tai” si, in momentul in care ajungi in fata lor, sa realizezi ca, de fapt, ii vezi pentru prima data? Si ca, de fapt, si ei intre ei se vad pentru prima data? Va puteti imagina ce sentimente poate starni contradictia iscata intre virtual (sunt “ai mei”!) si real (“Salut, eu sunt Sorin, imi pare bine.”)?

Sau, cine stie, poate ca, uneori, devin eu prea sentimental…

PS: Ana-Maria, bine ai venit pe twitter!