Mandria de a fi roman

Ajunse la mine prin intermediul internetului, cuvintele unei americance au reusit sa-mi redea ceea ce imi fusese furat de catre politicieni: mandria de a fi roman.

Maya Donenfeld traieste in zona rurala a statului New York, impreuna cu sotul si cei doi copii ai lor. Este designer, iar pasiunea sa pentru frumos se concretizeaza in obiecte artizanale pe care le comercializeaza prin intermediul unui magazin online si al unui blog personal.

Asa am aflat de Maya: citind ce a scris pe blog in data de 19 februarie, ziua in care Beverly Hope, bunica sa, a implinit 88 de ani.

„Astazi sarbatoresc ziua de nastere a persoanei care mi-a influentat cel mai mult viata: bunica mea. (…)Planuiesc ca, la un moment dat, sa scriu o carte despre cele trei generatii de femei din familia mea, incepand cu Bev si fantastica ei viata. (…)Strabunicul meu a imigrat din Romania, la varsta de cinci ani. Si-a croit drum in noua sa ţara vanzand manusi. In anii Marii Recesiuni, manusile care sa tina cald copiilor au continuat sa fie o necesitate. Strabunicul meu a prosperat. Si a daruit propriului copil tot ceea ce el nu a avut vreodata. In calitate de vanzator, a calatorit peste tot in lume, trimitand acasa cele mai bune haine si cadouri pentru fiica lui draga. Bunica mea ar fi putut sa devina cu usurinta o rasfatata, dar a fost invatata sa pretuiasca si sa aprecieze faptele si oamenii. Cand a implinit treisprezece ani, tatal ei a decis ca ea trebuie sa vada lumea pentru a fi martora modului in care alti oameni traiesc. Si astfel a inceput o calatorie in jurul lumii care i-a schimbat viata”.

Si astfel, citind ce a scris Maya si privind fotografiile unui jurnal de calatorie scris in 1934, am inceput sa mi-l imaginez pe strabunicul sau. Si mi-am dat seama ca astazi, la fel ca atunci, romanii doresc sa munceasca pentru a oferi copiilor tot ce poate fi mai bun. Si ca, la fel ca atunci, incercam sa ii invatam sa pretuiasca faptele si oamenii. Si, mai ales, mi-am dat seama ca noi, romanii, asa suntem. Si ca, oriunde in lume, nu are de ce sa ne fie rusine.

(Articol publicat in Evenimentul Zilei)

Recomandări

3 comentarii

  1. Rar se mai intimpla cite o vorba buna despre noi. Si, poate, chiar e vina noastra.

  2. Cristi

    Cred ca asa suntem noi, romanii, intr-o societate care crede intr-o suma de valori “umaniste”. Strabunicul ei a plecat dintr-o astfel de societate si a ajuns intr-o astfel de societate. Point of no(where to) return.

Adaugă comentariu