Lupta cu prostimea

Vestea bună: Facebook-ul e plin de proști. Vestea rea: Facebook-ul e plin de proști.

O simplă de constatare: de la victoria lui Iohannis încoace, tot Facebook-ul e plin de de proști. Mai exact: cei ce se declară anti-Ponta îi considieră proști pe cei pro-Ponta, cei pro-Ponta îi consideră proști pe cei pro-Iohannis și cu toții îi consideră proști pe cei care nu s-au declarat anti-cineva. Pentru poporul Facebook, dacă nu ești anti, e clar: ești împotrivă. Și, prin definiție, ești prost.

Și astfel se face că, orice dătător din taste din spațiul virtualo-mioritic a prins a se simți dator să împlânte în wall-ul de pe Facebook sfântul stindard de luptă împotriva prostimii. Mai ales că a a fost încurajat să facă așa ceva. Analiști, gazetari, strategi, influnceri, cu toții i-au spus-o răspicat: el, poporul Facebook, și-a arătat, în sfârșit, puterea. El, poporul Facebook, deține cu adevărat puterea. El, poporul Facebook știe, drege, face și desface. Este stăpân peste destinul său, al semenilor săi și al țării. Este atotputernic.

Fapt îmbucurător pentru toți cei care lucrează în (sau cu) social media de vreme ce situația vine să confirme că o gogoriță răsturnată în spațiul virtual se poate rostogoli și viraliza, dacă gogorița cu pricina este suficient de colorată în roșu, galben și albastru: pe grătarul gândirii maselor este suficient să arunci câțiva mititei patriotarzi și, gata, ai ditamai sărbătoarea câmpenească. Și dă-cu like și dă-i cu share. Și tot așa.

Sigur, lucrurile nu sunt noi: câteva companii sătule de apusuri de soare, de câini și de pisici, au introdus de ceva vreme patriotismul în mixul de comunicare (alături de panseurile motivaționale și declarațiile de dragoste). Și au bifat „succese peste succese” în raportările către superiori.

Citatele motivaționale nu țin însă de foame. Și nici patriotismul. Mâna întinsă care spune doar astfel de povești primești un deget în sus. Eventual pe post de like. Și atât. Altfel spus: dincolo de statistici, de creșteri ale numărului de fani și de engagement, toată forfota creată cu astfel de mesaje nu se concretizează nici în modul de percepție al brandului, nici în atașamentul față de valorile acestuia și cu atât mai puțin în vânzări.

Ba chiar, de când poporul Facebook e atotputernic, pot genera mici probleme: confundând numerele mari de pe Facebook cu numerele mari din viața reală, atotputernicii au impresia că ei sunt alfa și omega pentru oricine și orice. Pe principiul noi te-am făcut mare, noi te doborâm, am văzut artiști amenințați cu dispariția din viața culturală și companii amenințate cu falimentul iminent. Și cum s-ar concretiza aceste amenințări? Simplu: ne luăm like-urile înapoi!

Cu greu poate fi imaginată o exemplificare mai bună a prostiei decât acest ne luăm like-urile înapoi! folosit ca armă supremă. Prostia are însă prostul obicei de a fi insistentă. Și persistentă. Așa că, dacă și-ai îmbuibat audienta cu mititei, nu ar trebui să te mire că se va ajunge și la momentul în care ți se va regurgita totul, în văzul lumii, pe peretele de Facebook.

Cum spuneam, Facebook-ul e plin de proști, Iar dacă și-a plăcut să te bucuri de numărul lor, acum va trebui să îi mulțumești și să îți petreci timpul printre ei. În definitiv, dacă nu ești cu ei, ești împotriva lor… Însă, dacă ți-e teamă de consecințele unei reveniri la cifrele reale și la ce ar fi trebuit să fie de la bun început comunicarea, nu trebuie să îți faci griji: cine face mult timp pe prostul va sfârși prin a deveni unul. Și, ajuns în această fază, vei înțelege perfect: cei care îți spun că ai greșit sunt fie invidioși, fie au ceva cu tine. Și, prin urmare, sunt, pur și simplu, proști.

prostimea

Recomandări

2 comentarii

  1. Cristi

    Eu as adopta o atitudine mai zen fata de prosti. Nu poti sa te lupti cu atomii.

    1. Sorin Tudor

      Desigur, doar ca ei tot dau navala, indiferent ce ai face. 🙂

Adaugă comentariu