Legea lui Butoff

Mare vânzoleală, mare, zilele acestea pe bloguri, pe un subiect la fel de vechi ca blogosfera: calitatea presei mioritice.

Unii fac apel la advertiseri să boicoteze nu știu ce post tv, alții fac apel la spectatori să facă același lucru. Mulți iau în discuție calitatea presei în general (mai exact lipsa ei de calitate), ceea ce, în opinia mea, e bine. E bine în sensul că își dau seama de asta, ceea ce, teoretic vorbind, înseamnă că există o nișă pe care presa quality ar putea supraviețui.

Da, exact asta am spus: presa quality trebuie privită ca un produs de nișă. Iar acest lucru nu trebuie să mire pe nimeni de vreme ce așa a fost tot timpul. Singurul lucru care s-a schimbat în ultimii ani – și s-a schimbat drastic! – sunt standardele după care judecăm un produs mediatic sau altul: abordarea unui subiect care acum zece ani putea fi considerată sub demnitatea meseriei de jurnalist (mare atenție: abordarea și nu subiectul; în jurnalism subiectele sunt mereu bune, doar abordările pot fi nepotrivite), este astăzi la ea acasă în produse media considerate astăzi premium. Iar un produs media premium din zilele noastre cred că ar provoca spasme stomacale redacției unei publicații gen „Infractoarea Mov” (o revistă de scandal de acum câțiva ani).

În cele din urmă, nimic nou sub soare: un produs de presă este un produs ca oricare altul și, prin urmare, se află în căutarea unui public cât mai numeros care să-l cumpere. Iar acest public este singurul care dictează normele sale de calitate. Altfel spus, pentru toți aceia în care nu mai încape indignarea privind un post tv, există o singură lege: legea lui Butoff – legea care spune ca așa cum ai știut să apeși un buton al telecomenzii, poți la fel de bine să schimbi canalul sau să apeși off, să închizi „deranjamentul”.

Acești domni și aceste domnițe ar trebui să înțeleagă două adevăruri simple pentru a scăpa de indignare, urticarie și grețuri obsesive:

1. democrația înseamnă inclusiv dreptul celuilalt de a fi cât de prost dorește și să își etaleze – în limitele legale – întreaga prostie pe care i-a dăruit-o natura;

2. afirmația „jurnaliștii sunt intelectuali” este falsă; afirmația corectă este „printre jurnaliști există și intelectuali”.

Și, în încheiere, recomandându-va să citiți un post foarte bine scris de Chinezu, vă aduc aminte că un produs media nu poate fi cu mult mai bun decât consumatorii săi. Și că, de fapt, problemele sunt altele. Iar ceea ce se întâmplă cu presa este doar un efect.

Recomandări

Adaugă comentariu