Jos palaria, domnule Victor Ciutacu!

Stiu ca aceasta insemnare contine, intr-o oarecare masura, un potential exploziv: in timp ce admiratorii lui Victor Ciutacu vor ramane indiferenti, contestatarii sai ar putea sa ma acuze de cine stie ce interese ascunse (la fel ca in dragoste, in jurnalism nu poti fi iubit fara sa fii si putin urat).

Insa n-ar fi prima data cand sunt “acuzat” si, cum sunt harsait prin viata, voi spune, cu binisorul, ce am de spus.

Ieri a fost ziua cand, in blogosfera, s-au inregistrat doua premiere:

• a fost prima data cand doi redactori-sefi (Catalin Tolontan – GSP si Victor Ciutacu – Jurnalul National) au intrat in dialog (si) prin intermediul blogurilor;
• si a fost prima data cand un “zvon” lansat pe un blog a fost asumat si explicat de catre un jurnalist important.

Decizia lui Victor Ciutacu (repet: nu a unui blogger oarecare sau a unui jurnalist oarecare, ci a redactorului-sef a uneia dintre cele mai importante publicatii) este o dovada ca onoarea jurnalistica nu a disparut odata cu tabloidizarea presei romanesti.

Si este un act pentru care, pe un blog unde nu este domnita multa lume, nu ma sfiesc sa spun: Jos palaria, domnule Victor Ciutacu!