Ingenunchiati

Sper să mă înșel.

Însă imaginea de ansamblu pe care o insipiră astăzi România este aceea a unui popor îngenunchiat. Îngenunchiat nu doar de povara prostiei ocârmuitorilor (și chircit nu doar de scârba, devenită viscerală, pentru zornăială fără de lege), ci de ceva în plus, nenumit și nedenumit. Însă cu mult mai grav.

Să fie clar: acest articol nu este nici despre aceia care au votat la referendum, nici despre aceia care nu au votat. (Am ales să nu scriu nimic despre un referendum care a împărțit țara în două categorii: între aceia care urăsc o tabară politică sau alta – și au votat sau nu au votat în consecință – și aceia care urăsc politica în general.) Acest articol este despre noi toți.

Istoria arată că ori de câte ori licuricii cei mari au părut interesați de soarta noastră, aceștia și-au căutat, întotdeauna, doar propriile interese. Iar dacă aceste interese au coincis și cu mai binele nostru, istoricii și-au făcut treaba și au mai bifat un caz fericit.

Înțelepciunea arată că atunci când dai la o parte tot ceea ceea ce este imposibil, ceea ce rămâne este, oricât de puțin plauzibil ar putea să pară, purul adevăr.

Iar experiența arată că purul adevăr nu face doi bani atunci când este înăbușit în teamă, iar spectrul cimitirelor pline cu aceia care au murit cu adevărul în brațe este una dintre cele mai neiertătătoare arme.

Luați acum în calcul faptul că prostia unor oameni, oricât de sus ar fi cocoțați în piramidele puterii, are, totuși, limite. Și aduceți-va aminte care au fost principalele acțiuni concrete care au legat România de Occident (sau măcar de o parte a lui). Dați la o parte tot ceea ce este imposibil (de pildă, faptul că economia de piața “edificată” în România și “succesele noastre democratice” ar fi fost cele care au cântărit în ochii Occidentului). Iar ceea ce rămâne, oricât de improbabil poate să pară, este purul adevăr… Un adevăr care este suficient pentru a îngenunchia un popor. Mai ales că nu am fi singurul popor trecut prin acest “purgatoriu”…

Notă: în timpul referendumului, pe unul din site-urile de limba engleză pe care le frecventez, am întâlnit un anunț google – o reclamă prin care un serviciu secret din România anunța că face angajări. Mă întreb dacă a mai observat cineva această micro-campanie. Fără nicio legătură cu subiectul articolului, firește.

Recomandări

3 comentarii

  1. MARIUS

    Eu as prefera sa fiu ingenuncheat de licuricii din vest decat de cei din est.
    De asemenea, cred ca este mai bine sa fii sclav la ingeri decat sclav la demoni. Daca statutul de ingeri poate fi contestat si se pot aduce argumente ca poate nu sunt ei chiar atat de inocenti, statutul de demoni este in continuare confirmat in fiecare zi (Pussy Riot).

  2. Corect. Eu am votat – si iti amintesti ca de obicei nu cred ipoteza careia votul meu conteaza. paradoxul este ca s-a adeverit: votul meu chiar nu conteaza.
    stau si ma gandesc ce dracu e de facut?
    chiar nu vad nicio solutie la dilema asta. CCR? este politizata si nu ma incred in verdictele date…
    UE? sa fim seriosi. aveau nevoie de noi ca piata de desfacere. atat.
    NATO? trebuiau sa isi securizeze cat mai mult linia de aparare in Marea Neagra.
    Plus ca oferim carne de tun in razboaiele lor – din care nu doar ca nu castigam, dar nici macar nu putem sa ne recuperam datoriile.

    suntem o tara de mana a treia. si din nefericire nu avem alti politicieni sa alegem.
    plus ca astia s-au asigurat ca tot ei vor castiga.
    poate ca eliminarea pragului electoral de 5% ar da sansa altor partide sa intre in parlament. si interzicerea migratiei… poate. nu sunt sigur de nimic. pt ca, cu siguranta, vor gasi artificii legale prin care sa ne fenteze inca o data…

  3. Cristi

    @ Marius
    Eu incerc sa-ti dau o replica filozofica, tu incearca sa o intelegi. In momentul in care vei constientiza ca lumea nu se imparte dihotomic in ingeri si demoni, atunci vei fi intrezarit daca vreun stadiu angelic, cel putin ceva din umanitate (culmea, ca ideal, nu ca descriere empirica). Pana atunci, esti cumva dincoace de umanitate, dar in niciun caz demon…

    Si inca ceva, un truism: preferinta pentru o forma sau alta de sclavie o au doar sclavii, nu oamenii liberi.

    @Sorin
    Mi se pare paradoxal ca, desi sentimentul (starea) definita de tine este generalizata, oamenii au nostalgia lui ceasca, cand, culmea, aveau acelasi sentiment al ingenunchierii, in fiecare moment al zilei, de la stirile cu cartofii cat pepenii din scanteia-pravda, la coada la tigari carpati sau cea de la gaini vii.

    Paradoxul isi gaseste rezolvarea in primul comentariu si de aceea i-am si dat atata importanta. Se pare ca noi, atat ca indivizi, cat si ca popor, nu ne-am dorit altceva vreodata decat sa fim sclavi, eventual la un stapan mai bun.

    Evident, exista si o categorie de soricei-intelectuali care, desi tinuti in aceleasi conditii de laborator, au o paloare cadaverica, pentru ca li se arata din cand in cand pisica (vorba bancului spus de Dinescu).

Adaugă comentariu