Despre renasterea PNL

Am avut sansa sa cunosc PNL-ul inca de pe vremea in care isi strangea aripile si isi chema puii la matca. Erau vremuri frumoase, in care rufele se spalau in familie, iar cuvantul “divort” parea sa fie uitat de vocabularul liberal.

Am avut sansa de a-i cunoaste seniorii si oratorii, de a-l vedea pe Calin Popescu Tariceanu imbujorandu-se la gandul -pe atunci de consistenta unui vis- ca ar putea conduce destinele partidului, pe Crin Antonescu incercand, cu disperare, sa isi imparta timpul intre partid si familie si pe Ludovic Orban sacrificand pasiunea pentru partidele de bridge pe altarul sedintelor de partid.

Si am avut sansa de a-i cunoaste tinerii. L-am vazut pe Cristi Boureanu stand pana tarziu in noapte pentru a-si pregati discursurile si pe Adina Valean exercitandu-si perfectionismul pe fiecare detaliu al unui eveniment important.

Erau vremuri in care in politica se consuma mai multa pasiune si mai putin orgoliu si nimic nu parea sa poata opri PNL de la deveni, in cativa ani, principala forta politica a tarii. Acum (chiar daca semne de voiosie mai exista pe ici, pe colo), ceva din spiritul acela parca s-a pierdut.

Nu stiu daca TNL-ul de astazi (si, mai ales, toti tinerii promovati in pozitii importante din cadrul structurilor partidului) realizeaza cat de mult datoreaza TNL-ului de ieri. Si nu este treaba mea.

Mai ales ca, vorbind despre “toti tinerii promovati in pozitii importante”, am spus deja ceea ce era mai important de spus. Indiferent care va fi soarta politica a lui Calin Popescu Tariceanu, promovarea tinerilor va ramane, probabil, marele sau merit. Un merit pentru care PNL-ul va trebui sa ii multumeasca.

Sunt tineri dornici de afirmare si care se comporta ca adevarati politicieni. Ieri am avut inca o dovada in acest sens.

Cred ca acesti tineri vor dovedi ca toti cei care astazi prezic declinul PNL se inseala. Asa cum s-au inselat de fiecare data. Si ma bucur ca este asa.

Recomandări

2 comentarii

  1. multumesc! atatea laude! sincer, nu ma simt in largul meu.

    si da, realizam cat de mult le datoram. pentru ceea ce au facut atunci si pentru ceea ce fac in prezent( nu cred ca vreunul dintre colegii mei se supara daca vorbesc acum in numele tuturor)

  2. […] Si, chiar daca stiu ca lui Tariceanu i se pun carbuni sub talpi – si chiar daca i-am recunoscut meritele -, pur si simplu nu poate sa imi para rau de ceea ce i se […]

Adaugă comentariu