De ce Obama.ro n-ar fi avut succes?

De ce nu au invatat politicienii romani lectia Obama in online? Acesta este titlul materialului publicat astazi pe Money.ro. Un material pe care vi-l recomand sa il cititi nu pentru ca sunt si eu printre aceia care si-au expus opiniile, ci pentru ca Emilian Nedelcu a realizat un material muncit.

Si cum din ratiuni lesne de inteles din raspunsurile mele au fost folosite doar cateva extrase, iata pentru cei interesati, varianta completa a celor spuse de mine. Nu inainte de a face o precizare la care tin: stiu ca jurnalistic suna bine, insa afirmatia ca “Internetul i-a adus victoria la preşedinţie lui Obama” este, pentru a ma exprima asa, mult exagerata…

Emilian Nedelcu: Exista campanii online politice reusite in Romania? Care sunt ingredientele succesului? Care sunt neajunsurile?

Sorin Tudor: Reusita unei campanii depinde de obiectivele propuse. La fel si nereusita acesteia. In aceste conditii, daca ne referim la campaniile electorale din mediul online romanesc, se poate afirma ca nu au existat campanii nereusite. Si, la fel de adevarat: nici nu am avut parte de campanii online de succes. Motivul este simplu: electoratul autohton nu este inca inca pregatit pentru o campanie online. De aici si consecintele: in primul rand, oricata genialitate ar include o campanie online, efectele acesteia nu difera cu mult de o campanie medie, construita pe retete; in cel de al doilea rand, nu exista campanii nereusite din moment ce electoratul autohton nu este influentat de o maniera sesizabila de calitatea unei campanii online. Si, mai important, nimeni in marketingul politic nu isi face iluzii privind atragerea alegatorilor prin intermediul unor astfel de campanii. Ca rezultat, campaniile online sunt folosite pentru sustinerea unor mesaje (si ca o modalitate de a „forta” citarea in media traditionala).

Obama ar fi castigat alegerile datorita Internetului. Cand va fi posibil ceva asemanator si in Romania?

Obama nu a castigat alegerile datorita internetului. Corect este sa spunem ca, a castigat alegerile si datorita internetului. Pentru a ajunge la o astfel de situatie este nevoie de trei ingrediente: maturizarea mediului online in relatia sa cu utilizatorii, maturizarea publicului fata de modul in care intelege beneficiile si interactiunea in mediul online si, firesc, maturizarea politicienilor fata de modul in care se raporteaza la electorat prin intermediul acestui mediu. In momentul actual, ne aflam departe de a putea lua in considerare vreunul din aceste ingrediente.

Politicienii americani se folosesc de retelele sociale. Se pot folosi si politicienii romani de astfel de unelte, dar cele locale? De fapt, folosesc politicienii romani vreo retea sociala, cu o strategie bine pusa la punct?

In SUA exista o cultura a apartenentei la astfel de retele. Este o cultura care nu a evoluat peste noapte. In Romania, aceasta cultura abia a inceput sa se formeze. Ca politician, nu are sens sa folosesti o retea sociala doar de dragul experimentului. Iar cazurile politicienilor care au incercat sa fie „cool” crezand ca la asta se reduce activitatea intr-o retea sociala sunt, in sensul celor afirmate, cat se poate de graitoare.

Poate fi Twitter o unealta online decisiva pentru politicieni in castigarea alegerilor? S-a vorbit mult despre revolutia Twitter din Moldova, dar iata ca tot comunistii au castigat alegerile…

„Revolutia Twitter din Moldova” a fost o simpla figura de stil. Mai mult, alegerile europene au aratat ca, la nivelul UE, lucrurile nu sunt prea roze.

La nivel macro, care este imaginea politicianului roman web 2.0? Reuseste el sa depaseasca “renumele” scandalurilor sexuale postate pe YouTube, al filmarilor cu camera ascunsa, al barfelor de pe blog?

Perceptia „politicianului web 2.0” nu poate fi diferita de perceptia „politicianului offline”. Cand vom avea o perceptia mai buna asupra alesilor, vom avea si o percetie mai buna asupra activitatii lor in online.

Recomandări

Adaugă comentariu