Ce mai inseamna PR-ul?

Spune Iulian Comanescu: “De obicei, PR-ii iti mai servesc cate o vedeta de muzica populara care si-a uitat cheile in contact sau un manelist jefuit de mobil pe Lipscani, cu titluri de-astea senzationale. Presa, daca e usurica si de tiraj, inghite stirea, dupa ce adauga un telefon palpitant cu vedeta.” Apoi, da un exemplu de “comunicat de presa” trimis de Prima TV. Dupa o serie de alte exemple primite de la cititori (da, cititi comentariile, merita!), Iulian vine cu o propunere: “Ce ziceti de un concurs numit “cel mai tampit press release”? Colegii din presa ar trebui sa posteze diferite scrisorele de la pr-i, impreuna cu motivele pentru care considera ca release-ul e tampit”.

De bine, de rau, “comunicatul” celor de la Prima TV si-a atins scopul (a fost preluat “integral” de HotNews, nu-i asa? 😉 ). Si, in definitiv, nu acesta este cel mai rau lucru care se intampla in PR: nu cred sa existe vreun practician al relatiilor publice care sa nu se fi lovit macar o singura de data de “profesionistii PR” din cadrul agentiilor de advertising. De “conferintele de presa” organizate doar cu oamenii de la Vanzari. Si de rapoartele de evaluare (continand intotdeauna si termenul “free PR” – vai, ce “cool”!) in care se afirma ca, la cutare emisiune, s-a vorbit despre “o mare companie producatoare de morcovi” (da, Clientule, era vorba de compania ta, chiar daca nu i s-a pomenit numele; da, Clientule, e “free PR”).

Si asta nu este tot: Marius Balaci scrie despre declaratia din Saptamana Financiara lui Thomas Achelis, membru in board-ul IPRA si presedintele fundatiei Forum for International Communications: “Este o practica uzuala ca oamenii de PR sa-i plateasca pe jurnalisti”…

In aceste conditii, mai mira pe cineva initiativa lui Iulian Comanescu? Sau faptul ca Zoso ataca dur Selenis (recunosc, una din agentiile mele preferate)? Ca specialistii in Resurse Umane se trezesc, peste noapte, mari specialisti in PR? Si ca PR-ul (stiti, acel domeniu care se ocupa de imagine) are o imagine negativa?

Recomandări

18 comentarii

  1. Abia citind post-ul asta mi-am dat seama ca cineva din afara poate sa interpreteze ce a scris Zoso ca fiind “un atac dur.”

    Ceea ce imi pune din nou un mare semn de intrebare apropo de un cod etic al comunicarii pe blog.

    Daca ar fi fost jurnalist, Zoso inainte sa transmita o informatie negativa la adresa noastra ar fi trebuit sa ne ceara si noua un punct de vedere. Apoi cand incidentul s-a rezolvat ar fi trebuit sa spuna fie:

    – da, Marius a recunoscut ca a gresit cand a dezinformat-o pe prietena mea despre destinatia datelor de contact pe care i le-a oferit

    sau, cum ar fi fost cazul acum:

    – pardon, prietena mea a recunoscut ca nu a fost atenta cand i s-a explicat ce o sa se intample cu datele ei de contact.

    sau macar:

    – ok, a fost o neintelegere, cum se mai intampla intre oameni, insa recunosc ca daca cineva o suna pe prietena mea pentru ca a scris de rau despre el nu se datoreaza unui site care i-a publicat numarul de telefon, ci doar celui care a sunat-o si care, ar fi putut sa obtina numarul ei de oriunde altundeva.

    Sau ce ar fi ca, pe blog-ul lui, Marius sa injure nu stiu ce ziar care i-a publicat pe langa comunicat si datele de contact complete?

    Sincer asta ma va face sa fiu mult mai atent de acum cand atac, sau risc sa para ca atac pe cineva pe blog.

  2. ma bucur ca ai invatat ceva azi.

  3. Sorin Tudor

    Dragos, Zoso m-a corectat imediat cand am scris ca a fost un atac dur, iar eu am recunoscut ca “m-a cam furat tastatura” cand am scris asta.

    In alta ordine de idei: cred ca oamenii din PR ar trebui sa invete sa comunice cu bloggerii, asa cum au invatat sa comunice cu oamenii din presa. Si ca nu e doar “trendy” sa se invete acest lucru. Ci va deveni, din ce in ce mai mult, o necesitate.

    In rest, ramane asa cum stabilit: imi place Selenis si ii respect opiniile lui Zoso. Chiar si atunci cand (ma) critica.

  4. Sorin, ai zis ca nu ai dat link-ul la comunicatul cu adevarat dur despre oamenii de PR. Nu poti macar pe mailul personal sa mi-l dai? M-ai facut tare curios.

  5. Referitor la comunicarea cu bloggerii, am primit un studiu foarte interesant. Internetul ofera un suport din ce in ce mai complex pentru a ataca si submina brandurile care in 2006 au inceput sa fie din ce in ce mai sensibile. In Romania inca nu se simt efectele dar aparut unele practici deloc placute.

    Comunicarea cu blogerii trebuie sa fie una sincera si in limitele normalului. Dincolo de normele concurentei loiale si bunelor practici, in “blogosfera” mioritica au aparut:

    – asocierea a brandului cu imagini pornografice pe blog (blogul e de top10, autorul necunoscut, firma multinationala, directoarea e disperata – se pare ca e un angajat)

    – santaj prin blog (era evident ca se va ajunge aici – primele sume percepute “pentru a nu scrie despre” si deja sunt firme care bugeteaza segmentul acesta – cheia: se vinde posibilitatea ca blogul sa fie/nu fie preluat de presa centrala).

    – limbaj trivial asociat cu branduri – cu asta se confrunta cateva companii care nu stiu efectiv cum sa reactioneze (libertatea de expresie e la locul ei)

    – bloguri inchise la presiunea companiilor – da, exista in Romania si motivele sunt 2: angajatii divulgau informatii sensibile si punctele de vedere exprimate nu coincideau cu parerile companiilor.

    Asta e o radiografie pe scurt cu lucrurile nevazute ale bloggingului de la noi – ma refer la cei care se pare ca stiu cu ce se mananca. Restul sunt site-uri mai mult sau mai putin de mahala cu barfe si filme amuzante care nu sunt reprezentative nici pentru advertiseri si nici pentru campaniile electorale care stau sa inceapa.

    Sunt curios sa vad ce scandaluri vor fi in 2007 cand o parte din lucrurile astea vor iesi la lumina si o sa vedem cum bloggerii la randul lor vor deveni oameni de PR. Spun 2007 deoarece se asteapta anumite reglementari juridice (la nivel de UE) pentru bloging.

    TOT pentru 2007, se deschide o nisa de business pentru “protejarea si consolidarea brandului in mediul online” – cu mare cautare pentru institutii, politicieni, partide politice dar si companii…

  6. ruxandra predescu

    cred ca e prea… matinal sa te’ntrebi ce mai inseamna PR-ul azi atata timp cand PRul n-a ajuns, pana acum, sa insemne “ceva”, sa se aseze, sa stie ce si cum, macar despre sine, daca nu despre sine in raport cu alte industrii, adiacente… inca!
    btw, multi PRi sunt de parere ca ziaristii sunt varza. sunt. dar PRul are lacune de comunicare mai multe, mai grave si mai mari decat jurnalismul. vezi greseli gramaticale, exprimari de 2 lei si comunicate ce nu au nici urma de news value
    parerea mea!

  7. […] insemnare din noiembrie 2006 intrebam (aproape) retoric: ce mai inseamna PR-ul? Astazi, Michael Arrington afirma ca “PR-ul, ca profesie, este distrus”: […]

  8. […] nu se simte prea bine. O tot spun din 2006. Am spus-o si la Olimpiadele Comunicarii, pe 27 aprilie. In prezentare, il citam pe Michael Palmer […]

Adaugă comentariu