Câteva gânduri despre referendum

Să fim onești: referendumul “nu a trecut” nu pentru că românii ar fi europeni, deschiși la minte și toleranți. Din contră (ca să mă exprim așa): referendumul “nu a trecut” pentru că suntem un popor needucat, închistat în propriile temeri și încremenit într-o mentalitate de ev mediu.

Concret: orice om care gândește cu toți neuronii lui nu ar trebui să-și facă vreo iluzie – dacă legea ar fi permis ca pe buletinele de vot să existe o întrebare “în clar” referitoare la componența familiei, referendumul ar fi trecut cu un procent absolut nimicitor. Însă legea, precum, probabil, știți, a permis doar asta.

Iar rezultatul a fost cel care s-a văzut. Pentru că – indiferent dacă suntem conștienți de asta sau nu – avem, aproape genetic, conștiința unei istorii a hoției.

Dacii furau de rupeau. Pentru că așa credeau ei – că este dreptul lor. Dar asta nu mai știe nimeni. Boierii furau de rupeau. Pentru că așa credeau ei – că este dreptul lor. Dar asta nu mai știe aproape nimeni. Politicienii din toate vremurile au furat de au rupt. Pentru că așa s-a crezut pe melegurile astea dintotdeauna – că este dreptul celui de la putere să fure. Iar asta, deși o știe toată lumea, nu i-a deranjat (și nu îi deranjează) pe cei mai mulți dintre români. Pentru că mentalitatea acestui popor este simplă: “ce, eu dacă aș fi în locul lor nu aș fura?!”.

Până și diferența dintre conducătorii buni și conducătorii răi se face tot prin raportarea la furt: conducătorii buni fură ei mult, dar ne dau și nouă câte ceva (ne lasă și pe noi să mai furăm câte ceva); conducătorii răi vor să fure ei cât mai mult fără să se gândească și la alții.

Iar teama aceasta de furt și neîncrederea istorică în onestitatea ocârmuitorilor, a făcut ca înterebarea de pe buletinul de vot să fie citită într-o notă cu mult mai personală: oare asta nu înseamnă că eu îmi dau acordul să vină ăștia să-mi fure de prin casă? O teamă atât de mare, atât de înrădăcinată în ADN-ul nostru, încât nici nici măcar amenințările “în clar” ale preoților nu au mai contat. În defintiv, până la Împărăția Cerurilor, ce mă fac eu dacă ăștia mă lasă-n fundul gol, colea, în ogradă?

A fost acest referendum o înfrângere pentru BOR? Nu. De bună seamă că nu! Pentru că, în cultura noastră, “casta preoțească” este cu mult mai umanizată decât în alte părți (fapt care are și aspecte pozitive deloc de neglijat). Pentru noi, popa este un om ca oricare altul – și el bea, și el necinstește cu fapta și cu gândul, și el este exact ca noi de păcătos. Așa că oamenii se vor raporta la Biserică la fel ca și până acum.

A fost acest referendum o înfrângere pentru politicieni? Da. Însă doar una de etapă. Pentru că, din păcate, viitorul va fi trist: faliile astea nenorocite care s-au creat în bruma de conștiință națională pe care o aveam nu vor avea cum să nu fie speculate în alegeri. Și nimănui nu-i va păsa câtuși de puțin de consecințe.

A câștigat USR ceva? Da, USR a bifat, într-un anume fel, o victorie de vreme ce și-a întărit poziționarea în rândurile electoratului potențial. Un electorat care l-ar putea propulsa de la stadiul de partid-balama la stadiul de forță politică. Însă, ca oricând în viață, odată cu oportunitățile apar și vulnerabilitățile. Iar USR este, în acest moment, teribil de vulnerabil.

Recomandări

Adaugă comentariu