Blogul si marketingul politic: incotro?

Inarmat cu o tastaura functionala, acces la internet si o adresa de bun simt, oricare membru de partid poate ca, batand la usile blogosferei, sa prinda a se visa “macar” lider regional.

Din pacate, visurile de preamarire din online nu au acoperire in offline: pentru moment, nu exista nici macar un singur exemplu in care blogul sa se fi dovedit “eroul” marketingului politic. Din contra.

Online: prin intermediul blogului, Howard Dean a devenit din simplu guvernator, candidatul in alegerile preliminare ale Partidului Democrat in 2004. Campania sa a intrat in istorie prin cuantumul donatiilor primite online.

Offline: Dean s-a clasat abia pe locul al treilea in alegerile preliminare.

Online: In campania din 2004, atat John F. Kerry, cat si George W. Bush au avut bloguri.

Offline: blogurile au ocupat un rol secundar, echipele de campanie considerand ca “pe Internet nu se castiga voturi”.

Online: cei doi candidati la Presedintia Frantei in alegerile din 2007 (Nicholas Sarkozy si Segolene Royal) au avut bloguri. In timp ce Royal a dat nastere Segosferei, Sarkozy nu a acordat o atentie deosebita blogurilor.

Offline: Royal a pierdut, unii analisti afirmand ca blogul a facut-o dependenta de un grup nereprezentativ de votanti.

Online: In campania pentru referendum Geoana a avut blog. Basescu nu.

Offline: Basescu a castigat, iar lui Geoana inca i se mai reproseaza esecul.

Online: Nastase este politicianul cu cel mai citit blog. Geoana nu si-a mai actualizat blogul de la inceputul lui august, iar succesul in blogosfera inca se lasa asteptat.

Offline: Propunerile lui Nastase nu-si gasesc ecou dincolo de comentariile la insemnari.

Poate fi blogul un instrument folositor in marketingul politic? In pofida exemplelor de mai sus, raspunsul meu este afirmativ. Si voi reveni asupra acestui subiect. 😉

Recomandări

17 comentarii

  1. Da parca nici ca pe un scop in sine nu il vad… poate un mediu nou. Dar asta nu-l face unic si sigur in posibilitatea de a inlocui orice alt mediu, ci doar un egal intre egali.

  2. Semantic

    Cam asa ar fi, scuze pentru academisme, cel putin 2 scoli de gandire cu aplicatie si pe sfera politica.
    Cum spui tu, blogul este un mijloc comunicational, iar pentru altii, blogosfera este un camp informational.
    Si asa usor usor ajungem poate la discutia despre posibile evolutii.

  3. Sorin Tudor

    @ Semantic,

    Toate bune, dar ce spui se aplica si Internetului (camp informational vs camp comunicational). Sau, daca vrei o “nisa” putem sa ramanem in web 1.0 si sa vorbim despre forumuri…

    Poate ca, in loc de a forta blogurile sa intre intr-o anume matca, ar fi mai util sa definesti campul specific si sa vezi cum interactioneaza blogosfera cu acest camp, relativ la un set de “repere” prestabilite.

    Ceva ma face sa cred ca intelegi unde bat! 😉

  4. Semantic

    Sorin,
    incerc sa punctez cateva impresii formate fara o abordare sistematica:

    – blogosfera nu se uniformizeaza, dimpotriva se diversifica, deci va fi greu si neproductiv sa o tratam ca nisa insa nici nu cred ca este ” o oglinda fidela” a societatii sa o putem decupa dupa aceleasi metodologii sau tehnici cunoscute, eventual sa ne propunem sa o controlam.

    – fata de problema “herding cats” (pe romaneste cum aduci blogurile pe o linie convenabila noua/voua/lor?) lucrurile devin chiar interesante si asta fara a se depasi limitele eticii profesionale.

    Exemplu

    Apar concepte noi precum “online social capital”, mai precis blogosfera sporeste deja capitalul social existent, aspect de mare interes pentru o strategie politica sau guvernamentala.
    Practic, noi stim deja, capitalul social in sfera offline este o miza importanta si se aplica tot felul de strategii de atragere, folosire si orientare.
    Acelasi lucru se va intampla si cu capitalul social online.

    Articol ilustrativ doar pentru resursele de care dispune un “online social capital” in special pe capacitatea de auto-control:

    Mediated Citizenship and Digital Discipline: A Rhetoric of Control in a Campaign Blog de James A. Janack
    “Nevertheless, through an analysis of Blog For America, the blog on Howard Dean’s campaign web site, this essay argues that ‘‘bloggers’’ themselves created a self-disciplining system on the campaign site that maintained control over the
    campaign’s message and muted the potential for meaningful online political deliberation and citizen participation.”

    Pe scurt
    – auto-organizare,
    – coerenta strategica,
    – comportament pro-activ de grup rational.

    Probabil ca marketingul politic trebuie sa isi pastreze flexibilitatea ca stiinta, adica sa nu defineasca ingust blogul, ca obiect de studiu, doar ca fiind canal de comunicare, feedback sau simplu element de verificare/triangulatzie a evolutiei campaniei propriuzise.

    Problema nu este daca marketingul politic poate/este/ar trebui sa fie “intruziv” sau nu in blogosfera? ci cand, cum? si in ce conditii se intampla?

  5. Sorin Tudor

    @ Semantic,

    Dap, exact! 😉 Cu doua “mici” observatii:

    – ceea ce spui tu este valabil pentru un capital social online deja existent (sau, mai putin academic, o societate care isi gaseste deja, intr-o buna masura, o “reflexie” in online), coagulat in jurul unor credinte stabile privind normele democratice si implicarea sociala;

    – din punct de vedere al aplicabilitatii, ne lovim de aceleasi limitari pe care le presupune, de exemplu, teoria zvonului controlat.

    Cum am spus, voi reveni pe aceasta tema. Si vom avea ocazia sa mai vorbim. 🙂

  6. Semantic

    Sorin,
    deacord cu ambele observatii, presupun ca la prima obsevatie ai in vedere situatia din Romania si la a doua limitarile inerente oricarei abordari a sferei sociale.

  7. […] conference. Pentru aceia care nu stiu: Dean este primul politician de anvergura care a dovedit cat de puternica poate fi influenta internetului in cadrul procesului […]

Adaugă comentariu