Bloggerii si companiile: cata ingamfare!

Bloggerii se pot împarți în două categorii: unii care și-ar face un serviciu dacă ar vorbi mai mult și unii care și-ar face un serviciu dacă ar vorbi mai puțin.

Pentru ca e sâmbătă, azi m-am distrat citind ce s-a mai scris pe bloguri. Și a fost cea mai bună decizie a dimineții pentru că nu doar m-am distrat, ci am râs în hohote.

Pe scurt, Andra Zaharia a ridicat o întrebare: Evenimentele – scriem după sau nu? Iar din rărunchii blogosferei au ieșit la lumină tone de umor involuntar. Dar, înainte de a trece la motivele amuzamentului meu, voi spune, la fel ca Manafu, ca sunt perfect de acord cu ce spune Nebuloasa pe blogul Andrei:

“Daca mergi la un eveniment, scrii despre asta. Daca feedback-ul e cam nasol, il dai pe mail, ca nu-i frumos sa balacaresti un eveniment pe care oamenii s-au straduit sa-l puna la punct. Dar ceva tre sa zici dupa, neaparat.”

Și, voi dezvolta puțin ce spune Manafu, pentru cei unii ar putea înțelege greșit: 1) În fraza Uneori bloggerul este privit mai mult ca jurnalist, alteori (in putine cazuri) drept “celebritate online”, accentul este pus pe puține cazuri; 2) Celebritate online se traduce prin faptul că simpla ta prezență ar putea determina alți bloggeri să vină și să se scrie despre eveniment (fie și ceva de genul “am fost la evenimentul Y pentru a-l vedea cu ochii mei pe Z, celebritatea online”); 3) Da, chiar și celebritățile online se supun afirmațiilor făcute de Nebuloasa.

Regulile de aur

Dragul meu coleg de blogosferă, lucrurile sunt extrem de simple:

1. Dacă nu îți place un eveniment sau nu ai la inima o compania care îl organizează sau sponsorizează, nu te duce

2. Dacă ai ajuns la un eveniment pentru că ai crezut ca s-ar putea să îți placă, dar se dovedește că nu îți place, pleacă grabnic de acolo (așa cum pleci, de pildă, de la un film prost). Plecarea ta va fi un feedback pentru organizatori și, pentru tine, o modalitate de a-ți dovedi verticalitatea.

3. Dacă rămâi la un eveniment până la petrecerea de final sau sacoșa cu atenții și nu scrii nimic despre el, ești un neam prost. Iar dacă nu înțelegi de ce ești neam prost, înseamnă că ești și prost. Fără “neam” în față. Și necondiționat.

Iar acum să ne distrăm…

Este cam ceea ce încerca și Zoso să spună la el pe blog. Și ceea ce a încercat să-i explice lui Alex Negrea, la Manafu pe blog. Pentru că vedeți voi, pe vremuri, pe când declara public că, pentru el, social media e și un mijloc de agățat, Alex Negrea era chemat cam la toate evenimentele la care participau și bloggeri. În primul rând pentru că se știa că, în cazul în care vine, scrie pe blog despre eveniment. Și, dacă nu scrie pozitiv, măcar scrie neutru.

Pe atunci, e adevărat, Alex scria pe blog mai mult decât vorbea pe bloguri sau rețelele sociale. Poate și datorită acestui lucru făcea mai puține gafe. De pildă, nu lăsa să se vadă cât de superficial înțelege diferenta dintre un eveniment și o campanie. Sau nu lasă să se întrevadă aroganța (pentru că dacă nu e aroganță e mai grav) prin care se poziționează drept “client organizator de evenimente“.

(În paranteză fie spus: eu unul, în afara unor chat-uri pe facebook și a unor evenimente la care a participat împreună cu alți organizatori, știu doar evenimente organizate de angajatorii lui Alex. Dar, cine știe, poate o exista și ceva făcut doar de el și nu știu eu.)

Probabil de la această aroganță se trage și aiureala de aici. De ce aiureală? Pentru că, dacă vorbește de pe poziția de angajat, atunci “e o asociere de branduri, e socializare, e un plus de imagine”, este scuza lamentabilă. Dacă vorbește în calitate de blogger, este o îngâmfare menită a stârni hohote de râs.

La fel cum e și la toți ceilalți care se consideră atât de importanți încât să creadă că nu există fericire mai mare din partea unei companii decât aceea de a-i vedea, plini de o blogosferică importanță, cum le consumă berea, cafeau etc.

Dragă prietene din online, faptul că ai blog nu te transformă într-un brand. Nici măcar online. Și dacă alegi să interacționezi cu companiile, atunci trebuie să vezi blogul ca pe o oportunitate de colaborare. Iar dacă înțelegi această oportunitate prin “ei îmi dau berea gratis și eu le fac onoarea să le-o beau”, atunci, zău, nu mai ai nevoie de bere. Pentru că ești deja tare amețit!

Recomandări

6 comentarii

  1. sorin, stii si tu ca berea nu garanteaza calitatea evenimentului si nici calitatea evenimentului nu garanteaza prezenta berii. sunt doua lucruri diferite.

    asa ca: publici ceva pentru ca ti’a dat o bere compania la eveniment sau pentru ca de la eveniment te’ai ales cu o informatie/experienta “impartasibila”? (scuzati barbarismul)

  2. Sorin Tudor

    @Ruxa,

    Am spus: daca nu iti place evenimentul, pleci. Si e ok. Daca nu iti place si stai doar pentru bere, esti – ca om si ca blogger – de o calitate indoielnica. (berea a fost doar un exemplu, fireste)

  3. Exagerezi, Sorin. Nu fac aici teoria băţului de chibrit, dar sunt prea multe evenimente (cel puţin în Bucureşti) şi multe dintre ele sunt doar conferinţe seci de presă, despre care nu ai ce să scrii. Poţi să faci o poză, o pui pe Facebook, scrii ceva pe Twitter.

    În plus, în articol am spus destul de clar că ori menţionezi în mailul iniţial că vrei articol, ori renunţi la pretenţiile de după. E simplu.

  4. Sorin Tudor

    @Alex,

    1. Chestia asta cu mentionarea in mailul initial e cam bizara. Pentru ca inseamna mentionarea unui lucru care este de la sine inteles. Intr-un fel, este ca si cum pe bielete de film ar fi mentionat “va rugam, nu scuipati pe jos seminte”. Chiar daca acest lucru nu este mentionat pe bilet, patronii cinematografului se asteapta sa respecti un cod de conduita. Si sa nu scuipi seminte pe jos.

    2. Mentionarile pe twitter sau fb pot fi privite – la limita – ca o minima respectare a acestui cod de conduita (cu toate ca, in afara de unele cazuri speciale) nimeni nu te invita doar pentru ca esti “tuitarist sau feisbuchist”.

    3. Foarte bine ca sunt prea multe evenimente. Nimeni nu te obliga sa mergi la toate. Dar daca alegi sa mergi – si mai ales daca alegi sa ramai pana la final! – atunci respectarea condului de conduita adus in discutie tine de bun-simt.

    PS: Pe vremuri, erai unul – dintre cei putini – care se bateau si se se zbateau pentru ca bloggerii sa fie priviti de catre companii asemeni unor jurnalisti. Cu o tenacitate uluitoare si o franchete si un bun-simt dezarmante. Crede-ma, inteleg perfect cum se schimba perspectivele atunci cand jurnalistul devine comunicator si cum mesajele pot capata asurzitoare reflexe de slogan. Si totusi…

    1. Nu, chestia cu mailul iniţial nu e deloc bizară, mai ales când vine din partea unei agenţii. E foarte simplu şi scăpăm de astfel de discuţii după.

      Nu mă obligă nimeni să merg la toate evenimentele, nici nu o fac, dar nu toate evenimentele la care merg sunt reuşite, nu toate îmi livrează conţinut pentru un articol. That’s a fact.

      Asta cu stat până la final şi fursecuri e bullshit. Eu sunt şocat că vorbim despre asemenea lucruri, sincer să fiu şi sunt şocat că tu te apuci să menţionezi de cafele şi sucuri într-un articol de genul ăsta. Asta e superficialitate, dacă mă întrebi pe mine.

      Ca să nu mai vorbim de pleaiada cancanistică despre cum am declarat eu că folosesc social media ca să agăţ. Urmează să spui că Alexandru Negrea, care făcea pe el când avea 7 luni, acum dă sfaturi de blogging. Să fim serioşi…

  5. […] Am recitit azi pe scurt un post despre ingamfarea pe bloguri. […]

Adaugă comentariu