Recomandări

16 comentarii

  1. sunt atât de multe lucruri în neregulă cu postul ăsta, încât nici nu ştiu de unde să încep … 🙂

  2. Sorin Tudor

    @neagrigore,

    ai putea incepe prin a argumenta ce e in neregula cu cifrele, cuvantul “estimat” sau sursele citate (postul nu contine altceva). Altfel lumea ar putea crede ca, din plictiseala, ai inceput sa lovesti, la intamplare, in tastatura.

  3. Încercam să-mi iau elan … atâta tot. Problema mea e cu titlul. Pe mine m-a băgat în ceaţă, ce are a face binefacerile democraţiei cu o listă de victime ale zonelor de conflict?
    PS. am venit în pace, nu să dau cu paru’ …

  4. Sorin Tudor

    @neagrigore,

    1. stiu ca nu dai cu parul (nici eu nu dau); ne “cunoastem” de o vreme. 🙂

    2. hm… ceata. Intr-un fel e simplu: pentru a explica titlul ar fi fost nevoie de o serie intreaga de posturi. Toate lungi. Iar la final conzluzia ar fi fost ca este vorba de o perceptie personala (si, prin urmare, de subiectivism). Asa ca am preferat titlul fara explicatii. Duce cu sine si perceptia personala si subiectivismul si doza de ironie pe care eu am crezut-o suficienta.

  5. Mă bucur pentru prezumţia de nevinovăţie, doar că nu mi s-a părut fair-play titlul. Hai să pun problema dintr-un alt punct de vedere. Dacă ar trebui să apăr democraţia în faţa altor forme de guvernare, n-aş începe prin a aduce în discuţie victimele unor conflicte pornite nu neapărat din cauza formei de guvernământ a ”agresorilor”.
    Hai să le luăm pe rând. Serbia (o dictatură comunistă, condusă cu o mână de fier de Tito, urmat de Miloşevici. Djilas explică destul de bine momentul de ratare al Iugoslaviei, eu mă declar mulţumit de argumentele lui). Afghanistan (un stat aproape feudal în anii cincizeci, atacat de mama dictaturilor chiar atunci când se afla pe punctul de a se democratiza. Urmează escaladarea conflictului şi toboganul relaţiilor internaţionale. Irak, dictatură cap-coadă, urmează un şablon deja clasic în zona Orientului Mijlociu, Saddam trage cu puşca de la balcon, invadează o ţară vecină care n-avea nici în clin nici în mânecă, nici cu democraţia, nici cu partidul Baas – apropos, care se revendica de la socialism, ce văd eu aici este mai degrabă un numitor comun comunist, nu democratic) … aş putea continua, dar lumea ar putea crede că dincolo de sindromul Tourette manifestat nemilos asupra tastaturii, mai sufăr şi de logoree şi mult timp liber … ceea ce nu e cazu’ 🙂

  6. Sorin Tudor

    @neagrigore,

    multam (sincer!) pentru comentarii. Ei bine, exact de asta “m-am multumit” cu un titlu fara explicatii. Pentru tot ceea ce spui tu. Si, in acelasi timp, pentru ca, la fel ca si binele, libertatea nu poate fi “pogorata” cu forta. Si nici democratia si nici ceea ce o cultura poate intelege, la un moment dat, prin “civilizatie”. Moartea nu-si gaseste justificari nici in moarte, nici in cruzime, nici in teoria raului cel mai mic. Si cu atat mai mult in “lupta pentru pace” (iti aduci aminte formularea?; ce ironie!) dictata – cum s-ar putea numi altfel o decizie unilaterala? – de o auto-denumita coalitie a civilizatiei umane.

    (ziceai ceva de logoree? iaca, abia am reusit sa ma opresc. :)) )

  7. Ar fi interesant sa facem si o lista cu “lipsa binefacerilor”, adica locuri unde nu s-a intervenit in mod “criminal”. Imi va lua putin timp sa gasesc cazurile care pot fi introduse aici, inclusiv sa raspund la intrebarea daca Romania intra.

    Insa as incepe cu Rwanda, pe care o stim cu totii bine, din multele filme despre genocidul de acolo.

    Human Rights Watch estimeaza la 800.000 numarul victimelor “neinterventiei”. Altii intre 500.000 si 1.000.000, oricum, aproximativ 20% din populatia tarii. Responsabilul: un egiptean de trista amintire – Butros Butros Gali.

    Oricum, dupa ce facem o lista completa cu victimele unor “neinterventii necesare si justificate” o sa vedem ca cifrele sunt de cateva mii de ori mai mari.

    Ceea ce totusi nu inteleg este de ce unii anarho sindicalisti ca Noam Chomsky continua sa sustina ca o crima ca aceea facuta de Butros Gali sau de SUA in multe alte cazuri trebuie sa functioneze acum ca si precedent si ne obliga sa repetam aceleasi greseli pe care le-au facut numitii. Poate pentru ca niciun om de stiinta nu poate fi genial in toate domeniile de care se apuca…

  8. Sorin Tudor

    @Dragos,

    Iertat sa-mi fie ca pasesc pe un “loc comun”, dar ar fi interesante cazurilor unor interventii in tari care nu au au petrol sau alte zacaminte naturale interesante.

    Pentru ca altfel, “neinterventiile” vin sa adauge mai mult cinism la ceea ce am lasat sa se intrevada…

  9. Eu sunt un pic mai puţin spectaculos şi încerc să fiu împăciuitorist (cu toate că mă încearcă şi pe mine o reverie naivă cu gândul la zilele numărate ale Chinei, bine acum, în dulcele stil chinez, zilele ălea vor fi nişte zeci de ani, dar orişicât). Este bine să existe şi un Noam Chomski, mai ales acum, când lumea se întreabă cum naiba de am supravieţuit unui Donald Rumsfeld. http://www.tnr.com/book/review/known-unknown-donald-rumsfeld
    Eu zic că până acum, toată lumea implicată în intervenţiile internaţionale a învăţat destul de mult din greşelile trecutului. Poate Statele Unite cel mai mult.

  10. Sorin Tudor

    @neagrigore,

    Eu as zice ca finalul ar trebui reformulat: “Neavand ce face, continuam sa speram ca SUA cel mai mult”.

Adaugă comentariu