@Sorin Tudor | 9 July 2010
Etichete: Blogosfera.
Cine si de ce l-ar ataca pe Adrian Ciubotaru? Acestea sunt intrebarile pe care mi le-am pus in timp ce citeam articolul Sanei. Intrebari la care, zic eu, am aflat raspunsul:
atacurile provin din partea acelora care confunda succesul lui Adrian Ciubotaru cu succesul proiectului Lecturi Urbane.
“Succesul lui Adrian Ciubotaru?”, se vor intreba, probabil amuzati, unii sau altii. Da, succesul lui Adrian Ciubotaru. Pentru ca este un succes sa strangi atat de multi oameni la un loc in numele unui proiect, oricare ar fi acest proiect. Doar aceia care in viata lor nu au incercat sa organizeze vreo actiune nu realizeaza asta. Iar pentru acestia nu merita sa-mi tocesc tastele. Absolut deloc.
Revenind: poate cineva sa-l invinovateasca pe Adrian ca, datorita acestui succes, a devenit uneori prea “euforic” in afirmatii? Evident, nu. Doar cine nu a cunoscut succesul isi imagineaza ca acesta reprezinta o victorie care se cuvine a fi purtata cu sfiala.
Acestea fiind spuse, sa vorbim putin si despre Lecturi Urbane. Proiectul Lecturi Urbane nu si-a propus sa construiasca o academie. Si nici macar o scoala generala. Lecturi Urbane isi propune doar sa incurajeze cititul. Sa faca, daca vreti, “pr pentru citit”. Atat si nimic mai mult.
Ii poate fi gasita proiectului vreo vina pentru ca, in cadrul evenimentelor organizate, participa si oameni care vor doar “sa apara in poza”? Ca participa si oameni pentru care chiar si exprimarea coerenta poate fi un efort intelectual intens? Evident, nu.
Ii poate fi gasita vreo vina proiectului Lecturi Urbane pentru ca generatia tanara – asadar generatia careia cu precadere i se adreseaza – poarta cu sine o doza inspaimantatoare de superficialitate? Din nou: evident, nu.
Ba mai mult: intr-o Romanie a proiectelor fatarnice si a “show-off-ului” ridicat la rang de virtute si filozofie de viata, proiectul Lecturi Urbane are un mare si incontestabil merit – acela de a-i determina pe participanti sa tina o carte in mana si sa citeasca din ea macar o pagina. Chiar daca o fac doar de dragul de a se lauda apoi prietenilor. Si chiar daca, pentru ei, cititul unei pagini reprezinta un eveniment cultural in sine.
Marele merit al Lecturilor Urbane este ca ii determina pe acesti oameni sa citeasca. Fie si o pagina. Un merit care astazi, in opinia mea, echivaleaza cu un succes.
Foto: Vlad Petreanu
Mâine voi petrece câteva ore bune în lumea iPhone 4S. Pe scurt: sunt terorizat din cauza lui Cristi Manafu. Mai exact: datorită lui, mâine voi [...]
Să vă spun un secret: acum doi ani am fost amenințat că voi fi dat în judecată. Nu, nu a fost prima dată când am fost amenințat cu așa [...]
Bloggerii se pot împarți în două categorii: unii care și-ar face un serviciu dacă ar vorbi mai mult și unii care și-ar face un serviciu dacă [...]
Webstock 2011 - un eveniment organizat exemplar de Evensys în parteneriat cu Vodafone România. Cumva, Cristi Manafu a reușit și în acest an să [...]
Nu cu foarte mult timp în urmă, spațiul Web 2.0 era dominat de bărbați. Astăzi, utilizatorul tipic este femeie. Cel puțin așa rezultă din [...]
11:07 am
Q.E.D.
11:17 am
Felicitari "Lecturi Urbane". Altceva nici nu merita discutat.
12:01 pm
Aceste cuvinte nu ne doare, ci ne place.
2:33 am
minunata descriere a scopului proiectului. o putem folosi?
9:10 am
@raluca,
sunt aproape convins ca descrierea facuta de catre organizatori este mai buna
10:57 pm
Sorin, pe cuvântul meu că singura dată când am vrut să-mi închid blogul, în ăştia 3 ani de când scriu, a fost când am citit reacţiile din subsolul articolului meu despre Lecturi Urbane. Aşa multă urticarie nătângă provocată de o idee pur pozitivă m-a năucit.
1:03 am
@Someone,
"Natanga"?! Esti un mare diplomat!
1:03 am
Nu! "ii determina pe acesti oameni sa citeasca. Fie si o pagina. Un merit care astazi, in opinia mea, echivaleaza cu un succes."
E ca si cum ai zice ca in loc sa-i traga pe roata, ii guilotineaza.
Cititul - in sensul strict, de cultura - inseamna mai mult de o pagina. O pagina este rasfoit, este ziar, nu este nimic.
Trebuie sa cerem mai mult si sa nu ne multumim cu putin. Mai ales cand vine vorba de cultura, de spirit.
4:52 pm
In opinia ta, orice proiect in care cineva convinge pe altcineva sa citeasca o pagina este un succes. Cred ca de aia facem noi succese pe toate planurile. Pentru ca-i convingem pe oameni sa ne mai voteze inca o data, sa mai citeasca inca o pagina, peste alti 4 ani. In rest, ce fac intre, nu e treaba noastra, "nu asta e scopul nostru, proiectul nostru".
Proiectul e misto, tamtam-ul si euforia din jurul lui mi se par extrem de superficiale.
Ne traim viata din flashmob-uri in flashmob-uri. Iar intre ele scriem pe blog, pe twitter, pe facebook despre asta. Pana la urma, ajungem sa consumam mai mult timp "comunicand despre" decat realizand efectiv.
Da, imi plac initiativele proaspete. Dar nu atunci cand sunt mediatizate peste masura. Pentru ca nu-mi mai dau seama care e scopul initial initiatorilor: sa faca proiectul sau sa comunice despre el pentru a-si hrani ego-urile. Pentru mine, cand ajung sa-mi pun intrebarile astea despre un proiect, ceva nu e in regula. Poate cu mine, dar poate si cu proiectul.
8:52 pm
@Fluture,
Te grabesti cu judecatile si nu esti atent la nuante. Concret: eu am spus "un merit care astazi etc...".
Da, este vorba de astazi. Inteleg - cred eu foarte bine - "amaraciunea" ta. Sau, mai corect spus: "amaraciunea mea" ma face sa cred ca iti inteleg foarte bine spusele.
Din pacate nu este vorba doar de "noua generatie mioritica", ci de noua generatie in ansamblul sau. Nu am solutii si, recunosc, am foarte multe temeri.
Insa realitatea este ca, intr-un fel sau altul, s-a ajuns aici. Nu putem nega realitatea; nu ar folosi la nimic. Am putea sa o schimbam? Ma indoiesc: nu stiu vreun caz in care generatia veche a reusit sa-si impuna, in mod democratic, modelele (tiparele?) de gandire.
Prin urmare, alegi "raul cel mai mic" si il subliniezi ca fiind "bun prin comparatie", in speranta ca, poate, poate... Nu am inventat eu chestia asta. "Europa cea civilizata" a importat-o de peste ocean (Franta, la randul sau, este un bun exemplu).
In sfarsit, poate cand mai treci pe aici (sau cine stie in ce ocazie), ne varsam amarul. Si, daca ai vreo solutie, mi-o impartasesti si mie...