Adevărul despre Orlando Nicoară

Imaginați-vă un culoar foarte lung. Și imaginați-vă ca stați într-un capăt al lui, în mijloc, privind către ușa care se zărește, mitică, spre celălalt capăt. Tragi aer adânc în piept și începi să mergi. Și, în timp ce privești spre birourile aliniate în spatele geamurilor din dreapta și din stânga, tot ce se aude este doar ecoul pașilor tăi. Pentru că birourile sunt aproape goale: doar câțiva oameni privesc, oarecum stingheri, spre computerele din fața lor, într-o clădire care, cu puțin timp în urmă, adăpostea zeci de oameni. Și continui să mergi. Tu și ecoul pașilor tăi.

Se întâmpla în urmă cu opt ani, la ceea ce pe atunci era cea mai mare “companie de online” din România. O companie care domina internetul românesc atât de autoritar încât, practic, nu avea competitori. Iar eu venisem acolo ca “noul PR Manager”, la rugămințile unui prieten, pentru a rezolva o “criză în desfășurare”.

Atunci am auzit pentru prima oară de Orlando: toți acei oameni care, cu doar câteva zile lucrau la unele dintre cele mai importante site-uri din .ro își lăsaseră birourile, computerele și proiectele de suflet de izbeliște pentru a-l urma pe O. Toți îi spuneau așa: O. Am aflat asta de la câțiva dintre cei rămași care așteptau telefonul de la Orlando pentru a pleca și ei. Și, sincer, nu înțelegeam atunci cum de se poate așa ceva: să refuzi și promovare și măriri salariale doar pentru a-l urma pe “fostul șef”, părăsind astfel liderul incontestabil al pieței pentru un loc necunscut, cu proiecte pornite, în bună măsură, de la zero.

Adevărul este că l-am cunoscut pe Orlando Nicoară într-o perioadă de criză, când asupra lui se exercitau presiuni greu de imaginat. Cei mai vechi în internet știu, în linii mari, despre ce este vorba, pentru ceilalți totul este doar istorie, n-am să insist. Am să spun doar că presiunile erau extrem de mari și concertate. Și că una din prioritățile mele din acea vreme era să “deslușesc omul” pentru ca astfel să-i pot specula greșelile.

Se spune că poți să-ți dai seama cu adevărat de caracterul unui om doar atunci când îl vezi acționând în situații critice. Și se mai spune că, în situații critice, cu toții facem și erori. Cert este că, vânând aceste erori, am ajuns să îi înțeleg pe cei care l-au urmat pe O. Și, încet, încet, să-l respect pentru cum știuse să câștige oamenii de partea sa și pentru ce realizase în online.

Așa se face că, după ce criza a trecut și după ce noii mei colegi (oameni noi, veniți să învețe din mers și să continue proiectele celor plecați) au căpătat suficientă încredere în proiecte, în companie și, mai ales, în propriile forțe, am refuzat să particip la o acțiune de răzbunare la adresa lui Orlando. Din punct de vedere al fișei postului îmi făcusem jobul, răzbunarea era doar un proiect strict personal al celui ce conducea compania. Așa că, într-o discuție între patru ochi, mi-am refuzat “mogulul”, spunând răspicat că eu nu voi lua parte la proiectul său. Desigur, să-ți refuzi mogulul nu e un lucru înțelept: până astăzi, doar foarte puțini oameni au știut de ce, la un moment dat, mi-am depus demisia.

Anii au trecut, iar eu am continuat să fiu atent la ce face Orlando. Cumva, firesc: într-un anume fel este omul pe care îl cunosc cel mai bine “din online”. Și, în tot acest timp, fără a avea vreo interacțiune directă, a devenit unul dintre oamenii pe care îi respect cel mai mult din online. Așa se face că nu am înțeles de ce atunci când au început să apară articole despre plecarea lui Orlando de la Mediafax și când tot felul de ip-uri anonime au prins să arunce cu nămol, nu am auzit voci care să-i sară în ajutor. Apoi am înțeles că, pentru cei mai mulți, Orlando este doar “O”. Iar “O.” nu are nevoie de ajutor. Ei știu adevărul despre el, l-au mai văzut supus presiunilor și știu că se va descurca.

Astăzi, Orlando își anunță public plecarea de Mediafax. Ce va face în continuare? Poate își va continua proiectele personale. Sau poate că va da curs unei dorințe mai vechi, ce i-a încolțit în minte în epoca de pionierat a internetului: aceea de a se retrage în oaza sa de liniște. În definitiv, mulți dintre pionierii internetului s-au retras la un moment dat. Chiar dacă, prin retragerea lor, internetul a devenit ceva mai tern.

Adevărul este că, orice va alege – și indiferent de ce noi provocări îi va rezerva viața – Orlando se va descurca. Și se va descurca bine. Baftă, Orlando!

Orlando
(foto: Vali Petcu)

Recomandări

Adaugă comentariu