Aaa, domnu’ Pleșuuu… Irefutabil!

Așadar…

Un intelectual – domnul Andrei Pleșu – a așternut o serie de gânduri despre politicieni și oamenii de plastilină din mass-media. Generos din fire, domnul Pleșu a băgat la macerat pe toată lumea – de la Băsescu la Ponta și Antonescu și de la “Antene” la B1. Doar că, în goana tastaturii, intelectualul domn Pleșu a lăsat impresia că ia la urecheat și o seamă de “neintelectuali notorii”: Gâdea, Badea etc (mai ales că, mirosind “viralul”, cei de la Adevărul au ilustrat textul cu “pozele celor incriminați”).

Pauză:
– “neintelectuali” – proști nu sunt, prostia e gratuită, ei scot bani (frumoși) din asta;
– “notorii” – cam toată lumea care știe să tasteze Pleșu știe și cam cât și pe unde îi duce capul pe cei numiți;
– “goana tastaturii” – vi-l imaginați pe Regele Mihai – sau, pentru a mai coborî ștacheta, pe Domnul Prinț – oferindu-le o replică celor numiți mai sus? Sau, mai direct: dacă țața blocului vă boscorodește când intrați în scară, vă opriți vreo secundă pentru a o băga în seamă?

În fine, nu-mi dau seama de ce domnul Pleșu a călcat în ligheanul cu lături când foarte mulți alți  oameni știau că este acolo (și chiar nu mai aveau vreo nevoie să fie preveniți). Cert este că lăturile au făcut ce știu ele se facă mai bine: când îți vâri piciorul în lighean, lăturile te împroașcă. Nu trebuie să fii intelectual pentru a pricepe că era firesc să se întâmple așa ceva.

Ba chiar mai mult: spre deosebire de proastele de lături, “neintelectualii de la Antene” au avut măcar două motive în plus să reacționeze. Unul dintre acestea este, evident, “ratingul”. Cel de al doilea – mult mai important – este legitimarea. Pentru că dacă un om de calibrul domnului Pleșu se ia de tine, înseamnă că și tu ai calibru. Nu contează că domnul Pleșu s-a coborât la nivelul tău pentru a face asta: e bun și un calibru ceva mai mic dacă îți faci treaba cu el.

“Țineți aproape!”

Iar de aici, ditamai comedie: intelectualii de la Revista 22 fac un cârcel de logică producând un Apel la solidaritate cu Andrei Pleşu, împotriva linşajului mediatic produs de Antena 3. Bre, sunteți duși cu intelectul?! Adică “ori suntem intelectuali, ori nu mai suntem. Pentru că Pleșu, pentru că lecturi, pentru că lucruri deștepte”…

Adică un intelectual își bagă piciorul în ligheanul cu lături și o gașcă întreagă de alți intelectuali se gândesc să se arunce în cap în același loc? Nu, nu este așa. Din păcate. Răspunsul – cred eu – este mult mai trist și mai pragmatic. Până și intelectualului îi e foame. Așa că mirosind, la rându-le, “viralul”, cei de la Revista 22 au decis să se bage și ei în seamă. Să mai facă trafic, să mai una, alta. Așa că, sub pretextul nobil al solidarității, cei de la Revista 22 s-au folosit de numele de Pleșu, amplificând un scandal cu cei pe care – de bună seamă – îi consideră “neica nimeni”, când, la blazonul lor, s-ar fi cuvenit ca, pur și simplu, să îi desconsidere.

Și comedia continuă: a semna Apelul este, într-un anume fel, “mai tare decât un selfie cu cărți pe Facebook”. Pentru că, în timp ce pe Facebook îi lași să creadă pe ceilalți că ai citit cărțile cu pricina, semnând Apelul îi lași să creadă că ești “intelectual de marcă”. Poate nu “la fel de intelectual ca domnu’ Pleșu”, dar undeva pe aproape (“uite, mama, uite acolo, ăla din rândul doi de i se vede un perciune, ăla sunt io!”).

Și chiar mai mult: prinși în vâltoarea alb – negru, curat – murdar, intelectual – “telectual”, oameni altfel cu capul pe umeri prind să-ți explice de ce trebuie apărat Andrei Pleșu și de ce au semnat ei Apelul.

Ce să mai vorbim, lupta neuronilor cu Absolutul! Adică, atunci când unul e vehement până la prostie și când e clar că are o găleată (sau, dacă doriți, bazin electoral) în care-și vântură vehemența, tu te apuci să îți faci propria găleată? Oare ce te face să crezi că aceia care nu sunt în “găleata prostului” vor să fie neapărat în “găleata deșteptului”? Oare te-ai gândit că, poate, ei pur și simplu refuză să fie în găleată?

Aș fi înțeles demersul dacă domnul Pleșu ar fi fost atacat de persoane care – măcar cu funcția – fac parte din “tagma intelectualilor”. Altfel, toate aceste “demersuri nobile” sunt, în cele din urmă, un simplu trafic de carne: carne de intelectual vândută la tarabă din dorința de a fi băgat (sau a te băga) în seamă.

Recomandări

4 comentarii

  1. kiddy

    din motive de igiena mentala, atat cat pot, ma sustrag politicului mioritic. in cazul de fata insa, ura coroziva m-a inundat. nu ca m-as impiedica doar de romanescul atac la persoana, act golanesc si autosuficient, indiferent sub semnatura cui este comis; in fapt, am asistat nevolnic la un delict mediatic, o executie, un delirant atac la simbol.
    prea mult. prea marsav. m-a durut si am semnat. da, negru pe alb digital. nicidecum dintr-un impuls ipocrit hipsterist. si nicidecum exhibitionist, cu sharing pe feisbuc doar din dorinta vag idioata de-a ma pierde printre virgulele elitiste ale semnatarilor apelului. parol!
    (pe sinteticii zilei nu-i urmaresc. de fapt, teveul meu e stins mai tot timpul. materialul cu pricina l-am dibuit pe youtube. fara sa analizez, sa contextualizez, sa politizez, brusc am vrut sa semnez. pen’ ca nu-mi plac golanii. da asta-i doar neplacul meu. motv pentru care vreau sa citesc mai mult si sa privesc in jur din ce in ce mai putin. ceea ce va doresc si dvs)

    1. Sorin Tudor

      Pentru toate acestea s-a inventat telecomanda – o minunatie mai eficienta (si mai democratica) decat orice semnatura la apel.

      1. kiddy

        telecomanda?! un altfel de dildo manipulatoriu, numai bun de frecat posturi imbecilizante 24/7. daca-i pe-asa, te las pe domnia ta sa zipuiesti democratic printre canale si rigole. eu raman neconsolata. curat neconsolata, coane Sorine!

        pace si virtute!

      2. jiji

        Sorine, daca tot avem telecomanda, oare de ce nu se dau filme porno in miezul zilei sau un prime-time la 7 seara? De ce mai exista anumite limitari in audio-vizual daca toti avem telecomenzi? E cam imposibil de raspuns la intrebarile astea daca mergem pe logica ta…impartasita la scara larga si de antenisti.
        Corect, e cam jenant pentru niste intelectuali sa reactioneze la aberatiile unor scursuri. Dar oare mereu fuga e mai buna? De cand a devenit un lucru normal si acceptat ca niste jeguri sa arunce cu rahat in oricine in timp ce restul lumii se uita gales la ei ca la niste copii de 4 ani care scuipa?
        In mod normal intelectualii nu ar avea de ce sa ia atitudine pentru ca ar trebui sa existe institutii care sa faca asta in locul lor. Dar cand la noi nu exista…ajungem aici.

Adaugă comentariu